Connect with us

Eveniment

Dosarul de urmarire penala privindu-l pe inculpat impreuna cu acordul de recunoastere a vinovatiei au fost inaintate la Tribunalul Bucuresti cu propunere de a se mentine masurile asiguratorii luate in cauza

Publicat

pe

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, a reconfirmat faptul că, atât cele două cliente pe care am avut onoarea să le asist încă de la începutul urmăririi penale, cât și ceilalți inculpați cercetați în acest dosar, sunt complet nevinovați.

Decizia Instanței Supreme de a dispune achitarea tuturor inculpaților, în temeiul art. 16 alin. 1, lit. a) din Codul de Procedură Penală, demonstrează că faptele pentru care au fost cercetați 43 de oameni în acest dosar au existat doar în imaginația procurorilor anchetatori.

Din nefericire pentru familiile lor, 3 inculpați nu au reușit să reziste calvarului declanșat acum mai bine de 11 ani în mod nefondat de către D.N.A. și au decedat pe parcursul cercetărilor.

Ca de fiecare dată, nimeni nu va fi tras la răspundere pentru nenorocirile abătute în mod nefondat asupra a nu mai puțin de 43 de familii, în cei 11 ani scurși de la demararea urmăririi penale și în perioada care se va scurge până la momentul pronunțării unei decizii definitive în acest dosar.

Dacă ar da dovadă de o minimă decență profesională, reprezentanții D.N.A. nu ar formula apel împotriva Sentinței Penale nr. 269, pronunțată la data de 22.06.2022, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 4215/1/2015*, având în vedere următoarele considerente :

1. Nevinovăția inculpaților cercetați în acest dosar a fost reconfirmată ieri, tot în faza fondului, după ce un alt complet cunoscut pentru intransigența sa, a constatat nevinovăția majorității inculpaților, dispunând achitarea a 42 de inculpați și condamnarea cu suspendarea executării pedepsei a unui inculpat.

Trebuie menționat faptul că, Instanța Supremă s-a pronunțat ieri tot pe fond, după ce sentința inițială de achitare a fost desființată, în mod corect, raportat la Decizia CCR referitoare la nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat inițial fondul.

Acum, după reluarea de la început a cercetării judecătorești, un alt complet, nu doar echilibrat, ci și intransigent al Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat faptul că acuzațiile formulate de către procurorii anchetatori au existat doar în imaginația acestora.

Concluzia reținută de către Instanța Supremă referitoare la clientele mele demonstrează, în mod neechivoc, precaritatea acuzațiilor formulate de către D.N.A. :
„ În concluzie, văzând că activitățile desfășurate de inculpatele … și … se circumscriu încheierii și derulării contractelor cu respectarea dispozițiilor legale, fiind în concordanță cu obligațiile contractuale asumate, instanța constată inexistența unor acte de ajutor la săvârșirea vreunei fapte penale.
Activitățile desfășurate de cele două inculpate, în limitele și în considerarea obligațiilor contractuale licite, nu pot fi considerate ca un ajutor ilicit dat primarilor comunelor, cu atât mai mult cu cât, față de aceștia, se va pronunța soluția achitării întrucât fapta nu există .
Astfel, și în cazul inculpatelor … și … se va pronunța o soluție de stingere a acțiunii penale în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) Cod de Procedură Penală”.

Ar fi cel puțin de neînțeles ca, după ce acuzațiile formulate la adresa celor 43 de inculpați au fost demontate în mod magistral de două complete ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorii D.N.A. să nu conștientizeze ridicolul situației generate de ei și să formuleze apel împotriva sentinței care a readus liniștea, bucuria și optimismul în rândul atât de multor familii.

2. În acest dosar a intervenit, nu doar prescripția generală a răspunderii penale, ci și cea specială, motiv pentru care nimeni nu trebuie să-și mai streseze neuronii cu eventuala motivare a vreunui apel.

Deși raportat, pe de o parte, la momentul așa zisei săvârșiri a faptelor iar, pe de altă parte, la Deciziile nr. 297/2018 și 358 din 26.05.2022 ale C.C.R., este mai presus de orice dubiu faptul că, în acest dosar nu se mai poate susține, în mod onest, faptul că mai poate fi invocată prescripția specială, am menționat ambele forme ale prescripției răspunderii penale, atât cea generală, cât și cea specială, pentru a sublinia inutilitatea declarării apelului în prezentul dosar.

Din moment ce toate proiectele pentru care societatea de consultanță la care lucrau clientele mele a încasat onorariile, au fost implementate, beneficiul UAT-urilor fiind nu doar vizibil, ci și impresionant, este mai presus de orice dubiu că nu poate fi vorba de nici măcar 1 leu prejudiciu în acest dosar, motiv pentru care nici măcar #rezistenții nu pot fi scandalizați de soluția de achitare a tuturor inculpaților.

Pentru cei care nu au urmărit evoluția dosarului din anul 2011 până la acest moment, sunt dator a explica afirmația din titlu potrivit căreia, (și) în acest dosar, D.N.A. a acționat ca un veritabil agent electoral :

Pe parcursul urmăririi penale desfășurate cu un aplomb demn de o cauză mai bună de către D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești, cercetările s-au desfășurat … din când în când.

În preajma alegerilor, pedala de accelerație era apăsată la podea, motiv pentru care se efectuau audieri de luni până vineri, de la ora 10,00 până seara, deși, teoretic, acestea trebuiau încheiate la ora 16,00.

Acest regim draconic de lucru în acest dosar a existat cu două sau trei săptămâni înaintea alegerilor locale, parlamentare, etc., pentru ca apoi, numeroase luni consecutive sau chiar un an întreg, una dintre „unitățile de elită” cu care se mândrea D.N.A.-ul în perioada de glorie, nu mai efectua absolut nici un act de procedură.

Dacă în dosar nu erau cercetați, aproape în totalitate doar membri P.S.D. (pe lângă fostul Președinte al Consiliului Județean Argeș și un alt lider important de partid care, ulterior demarării cercetărilor a obținut în mai multe legislaturi mandatul de deputat P.S.D., precum și aproape toți primarii sau viceprimarii), este evident că cercetările în faza de urmărire penală nu erau strâns corelate cu alegerile.

Această tristă realitate demonstrează faptul că urmărirea penală în acest dosar a fost permanent alterată de factori care nu au nicio legătură cu principiul înfăptuirii justiției în mod echitabil.

Av. Florin Constantin Durgheu

Eveniment

Lista de opțiuni pentru liceu: ce greșesc familiile în fiecare an

Publicat

pe

De

Lista de opțiuni pentru liceu: ce greșesc familiile în fiecare an

În bucătărie e liniște, doar frigiderul mai bâzâie. Pe masă stau un telefon, o foaie cu mediile și un pix pe care nimeni nu îndrăznește să îl ia. Ana are media bună, dar nu excepțională, iar mama ei a făcut deja trei variante de listă, fiecare cu alt liceu pe primul loc. Tata are altă părere, bunica a sunat să spună că „ai noștri au făcut tot la același liceu”, iar Ana tace și se uită pe geam. Scena se repetă în multe case în fiecare vară, iar greșelile care urmează sunt aproape aceleași de la un an la altul. Le poți evita dacă înțelegi cum se gândește lista, nu doar cum se completează.

Greșeala 1: lista făcută după nume, nu după șanse

Primul reflex este să pui sus liceele pe care le știi, cele care apar în discuțiile din familie sau din vecini. Numele contează, desigur, dar lista nu este un clasament al preferințelor sentimentale. Este o înșiruire în ordinea dorinței tale, iar sistemul încearcă să te așeze la primul loc posibil pentru care ai media necesară.

Gândește-te la un exemplu din viața de zi cu zi. Dacă te duci la un magazin și ai o listă de cinci lucruri în ordinea preferinței, vei lua primul lucru disponibil. Dacă ai pus pe locul întâi ceva pe care oricum nu îl poți obține, nu pierzi nimic, ba chiar câștigi, pentru că prima poziție nu te blochează și nu te scoate din cursă pentru următoarele. Greșeala apare când familia își limitează lista la două sau trei licee „sigure” și uită ce se întâmplă când niciunul nu se potrivește. Atunci totul se mută la a doua etapă, când alegerile sunt reduse și presiunea mare. Câteva rânduri în plus acum înseamnă mai puțin stres în iulie.

Un lucru foarte practic: scrie pe o foaie toate variantele reale, de la cele mai ambițioase până la cele despre care știi sigur că te primesc. Abia apoi le ordonezi, având grijă să nu lași golurile pe la sfârșit.

Greșeala 2: nu te uiți la profilul și la specializarea reală

Mulți copii aleg un liceu, apoi își dau seama după două luni că specializarea pe care au primit-o nu are nicio legătură cu ce le place. Un profil real, cu materii și ore concrete, se vede în orar, nu în nume. Citește planul de învățământ, vezi ce discipline sunt la clasele de interes și întreabă un elev din ani mai mari cum arată o zi obișnuită.

Să luăm un caz din viața de zi cu zi: un băiat care desenează toată ziua și face postere pentru serbările școlii nu va fi fericit într-o clasă unde singura ieșire din rutină e laboratorul de fizică. Dacă ai un copil cu înclinații spre limbi străine, un orar încărcat de matematică îl va obosi, oricât de bun ar fi liceul. Invers, un elev pasionat de informatică nu va fi mulțumit într-o clasă cu multe ore de umanist. Nu e vorba de a pune etichete, ci de a evita nepotrivirea.

Merită să discuți și despre distanță. Un liceu mai bun, dar la o oră și jumătate de mers pe drum, înseamnă trezit la cinci și obosit seara. Calculează drumul real, cu autobuzul sau cu trenul, nu cel de pe hartă, și fă proba într-o dimineață de lucru, cu trafic. Pare un detaliu mărunt acum, dar în clasa a zecea poate decide dacă mai rămâne timp de somn, de teme și de prieteni.

Greșeala 3: te bazezi pe zvonuri, nu pe informații verificate

Grupurile de părinți sunt utile, dar se transformă ușor în fabrici de zvonuri. „Anul acesta s-a intrat cu medie mică la X” sau „Y s-a umplut din prima” sunt propoziții care circulă fără să arate de unde vin. Verifică întotdeauna din sursele oficiale: broșura de admitere, anunțurile inspectoratului, pagina liceului.

Tot aici intră și confuziile despre calendar, locuri și proceduri. Dacă citești mai multe lucruri contradictorii, oprește-te și caută materiale care explică pașii în ordine. Pentru o imagine de ansamblu despre cum funcționează examenele și admiterea, poți parcurge secțiunea Examene naționale de pe Oglinda24, unde sunt strânse explicații despre etapele care contează pentru elevii de gimnaziu și pentru liceu.

Pe lângă documente, merită să vorbești cu doamna dirigintă. Ea a mai văzut generații întregi trecând prin aceeași poveste și îți poate spune ce licee se potrivesc cu profilul copilului, fără să te îndrume spre o singură variantă. Cere-i și ce știe despre foști elevi ai școlii care au ajuns la anumite licee: cum s-au descurcat, ce le-a lipsit, ce le-a prins bine. Aceste povești mici, venite de la un om care îți cunoaște copilul, cântăresc mai mult decât zece comentarii de pe un forum.

Greșeala 4: ai o listă prea scurtă

Teama de a „pierde” primul loc îi face pe unii să treacă doar cinci sau șase opțiuni. Dacă niciuna nu iese, copilul rămâne în a doua etapă, cu locuri rămase, adesea la licee mai slabe și la specializări pe care nu le-a dorit. Nimeni nu câștigă din asta.

Gândește lista ca pe o plasă de siguranță. Ea poate fi lungă, cu variante ambițioase, apoi realiste, apoi sigure. Fiecare opțiune trebuie să fie ceva cu care copilul poate trăi, nu o simplă umplutură. Dacă o specializare ți se pare inacceptabilă, nu o trece, oricât de lungă ar fi lista.

Un truc simplu: după ce ai făcut lista, citește-o de jos în sus. Dacă ultimele rânduri îți dau o stare de neliniște, înseamnă că ai inclus ceva doar ca să umpli locul. Înlocuiește-l cu ceva mai potrivit sau păstrează un liceu pe care îl cunoști mai bine.

Greșeala 5: copilul nu e implicat în decizie

Alegerea unui liceu este una dintre primele decizii mari din viața unui adolescent. Dacă lista o scriu adulții în numele lui, el va simți o presiune sau o lipsă de control. Vei auzi mai târziu „voi m-ați trimis acolo”, iar discuția nu va mai fi simplă. Adolescenții țin minte cine a hotărât pentru ei, iar un „am ales eu” spus la patrusprezece ani se duce cu el până la absolvire.

Începe cu o conversație calmă, fără ecrane. Întreabă ce materii îl atrag, ce nu suportă, cu cine ar vrea să meargă la școală, cât de departe e dispus să facă naveta. Răspunsurile vor fi uneori surprinzătoare, iar tu vei învăța ceva despre propriul copil. Apoi aduceți împreună lista și discutați locurile.

Rolul tău este să oferi informații și realism, nu să alegi în locul lui. Dacă mediile nu ajung pentru visul lui, spune-i cu blândețe, dar și cu soluții: ce alternative apropiate există, ce poate îmbunătăți la liceu, ce extra poate face într-un club sau într-un atelier. Un copil care vede că adulții iau în serios visul lui, chiar dacă îl corectează, rămâne deschis la dialog și mai puțin tentat să se opună din principiu.

Greșeala 6: completarea făcută în ultima zi

Fișa se completează cu atenție, iar greșelile de transcriere nu se iartă ușor. Un cod de liceu scris greșit sau o poziție sărită poate schimba totul. De aceea, pregătește lista pe o ciornă cu zile înainte, verifică-o cu o altă persoană și abia apoi treci-o pe formular.

Înainte de ziua completării, citește cu calm explicațiile despre mecanismul de distribuire a locurilor, cum se compară mediile, ce se întâmplă la medii egale, cum se tratează departajarea. Pentru pașii exacți, vezi ce înseamnă repartizarea computerizată la liceu și cum se completează opțiunile, un material care merită citit înainte de a scrie primul cod.

Păstrează o copie a listei, fotografiată sau scanată, și notează ora și locul la care ai predat-o. Dacă apare vreo neclaritate, vei avea ce să arăți și nu va trebui să reconstitui din memorie ce ai scris în graba momentului. Dacă ai de gând să mergi la depunere cu cineva din familie, stabilește dinainte cine ține actele și cine verifică lista, ca să nu vă bazați unul pe celălalt și să rămână lucruri neverificate.

Gândește-te și la momentul de după. Se poate întâmpla ca rezultatul să fie diferit de ce ți-ai dorit. Pregătește din vreme o conversație despre asta, fără dramă: orice liceu poate fi un început bun, dacă elevul vine cu răbdare și cu planuri mici, pe termen scurt, pentru primul semestru.

Duminică seara, după ce s-a liniștit casa, ia lista și citește-o încă o dată împreună cu copilul. Întreabă-l dacă ar fi mulțumit să înceapă clasa a noua în oricare dintre locurile de pe ea. Dacă răspunsul este da, ai făcut treaba bine, iar rezultatul final nu mai depinde de nimeni din bucătărie. Dacă nu, mai ai timp să schimbi un rând sau două. Un copil care știe ce a ales și de ce va intra în liceu cu mult mai multă încredere decât unul căruia i s-a dictat lista, oricât de bună ar fi fost.

Citeste in continuare

Eveniment

Unchiul Radu și încercarea de a-și întreține singur mașina

Publicat

pe

De

Unchiul meu Radu nu a avut încredere în niciun service în ultimii douăzeci de ani. Spunea că oamenii îți găsesc defecte pe care nu le ai și că pe o piesă înlocuită degeaba se câștigă mai mult decât pe o mașină vândută. În toamna aceasta a venit însă la mine cu o hotărâre neașteptată: vrea să se ocupe singur de mașina familiei, de la cap la coadă, începând de la zero. L-am însoțit trei zile prin garaj, prin magazine de piese și prin curtea unui meșter. Ce am văzut și ce am notat vă povestesc mai jos, ca o observație de teren pentru toți cei care pornesc cu scepticism și vor să facă lucrurile temeinic, fără grabă.

Garajul de la ora șapte dimineața

Prima scenă se petrece într-un garaj cu miros de ulei și cu un bec care pâlpâie. Unchiul Radu a așezat pe o masă un caiet cu coperți groase și o cutie de plastic plină cu chei. Pe un perete atârnau câteva cleme, două cârpe vechi și un calendar de acum cinci ani. Nu avea nicio piesă nouă. Avea doar o listă scrisă cu pixul și o întrebare clară: ce știu eu despre mașina asta?

Răspunsul a fost, onest, puțin. Știa cum se simte la volan, cât consumă pe autostradă și ce zgomot face când se rupe vremea. Nu știa însă când a fost schimbat ultimul filtru, ce tip de ulei folosește și nici de unde provin cele două semne de rugină de pe roata dreaptă.

Aici am văzut primul beneficiu al unui început lent. În loc să cumpere repede un set de scule, a stat o oră cu manualul și a notat fiecare termen de revizie. A pus cifre lângă ele: după ce kilometraj, după ce interval, cu ce semn de avertizare. Abia apoi a stabilit ce poate face singur și ce nu. Lucrul acesta, simplu în aparență, a schimbat tot restul proiectului.

În caietul lui a apărut o pagină nouă, împărțită în două coloane. În stânga, ce poate face singur, în dreapta, ce lasă altora. Am privit-o cu interes: coloana din stânga era mai lungă decât mă așteptam, dar fiecare rând avea lângă el un mic semn de întrebare, notat cu creionul, ca un fel de promisiune de a mai verifica. Mi-a spus că semnul acela îl ține treaz.

Ce poți face singur și unde ai nevoie de altcineva

Scepticismul unchiului Radu s-a lovit curând de o limită reală. Verificarea nivelului de ulei, schimbarea unei lămpi arse sau a ștergătoarelor, curățarea bornelor se fac acasă, cu răbdare. Reglajele, diagnosticarea electronică sau lucrările la frână cer unelte specializate și mâini deprinse. Nu e rușine să spui că nu ești pregătit pentru toate.

Mi-a plăcut că nu s-a supărat pe adevărul acesta. A început să caute oameni cu care poți lucra pe termen lung. L-a ajutat să citească, în paralel, ce înseamnă un serviciu bun, ce întrebări pune un client atent și cum se recunoaște un meșter corect. Pentru asta am găsit utilă secțiunea Prestări servicii de pe marguerite.ro, citită de el seara, cu creionul în mână, ca să-și facă o idee despre ce ar trebui să ceară de la un prestator.

A format apoi o regulă proprie: nu lasă mașina nimănui la prima vizită. Merge, vorbește, cere un deviz scris, pleacă acasă să se gândească. Dacă omul acceptă asta fără ofensă, mai trece o dată pe acolo. Dacă nu, nu mai trece.

Într-o seară, Radu a trecut și pe la un meșter recomandat de un cunoscut. Atelierul era mic, cu două elevatoare și un câine care dormea lângă ușă. Omul nu a promis nimic, a ascultat și a spus că trebuie să vadă mașina înainte să vorbească de bani. Unchiul a ieșit mulțumit și a spus, pe drum, că tăcerea aceea valora mai mult decât orice reclamă.

Scena din parcarea magazinului de piese

Într-o după-amiază am mers la un magazin de piese. Vânzătorul era tânăr, politicos și foarte grăbit. Unchiul i-a pus o întrebare simplă, despre compatibilitatea unui filtru, iar răspunsul a venit fără să se uite în nicio listă. Radu a zâmbit, a mulțumit și a ieșit. Afară, în parcare, mi-a spus că nu cumpără nimic de acolo, pentru că omul nu verificase.

Am rămas în parcare un sfert de oră, cu două cafele de la un automat. Radu mi-a explicat că înțelege graba, dar nu o poate accepta când e vorba de siguranță. Prefera să piardă o zi decât să monteze o piesă greșită. Atitudinea lui sceptică, care mă iritase la început, mi s-a părut deodată sănătoasă: nu respingea totul, ci cerea verificări.

A doua zi a găsit un alt magazin, mai mic, cu un domn în vârstă care a deschis un catalog gros și a pus degetul pe pagină. Au stat de vorbă douăzeci de minute. Au plecat amândoi mulțumiți, iar unchiul a cumpărat tot ce îi trebuia, inclusiv o carte tehnică pentru modelul lui.

Înainte să plecăm din parcare, mi-a dat să țin un sac cu piese mici și mi-a arătat cum își etichetează fiecare pungă: ce conține, pentru ce e și ce mașină ocupă. Poate părea o mărunțiș, dar ordinea aceasta îl scutește de ore întregi de căutat. Când l-am întrebat de unde a învățat, a ridicat din umeri: din greșeli, a spus, și din cumpărături făcute de două ori.

Bateria, partea pe care nimeni n-o bagă în seamă

În a treia dimineață, rece și cu ceață, mașina a pornit greu. Unchiul Radu s-a încruntat, a deschis capota și a privit minute în șir la bornele acoperite cu un strat albicios. Credea, ca mulți, că bateria dă semne doar în ultima clipă, și atunci e prea târziu. Se înșela, bineînțeles, dar nu din prostie, ci din lipsa unui obicei.

Am citit împreună, pe telefon, un material de pe marguerite.ro despre îngrijirea bateriei auto, cu sfaturi simple despre borne, despre trasee scurte repetate și despre sezonul rece. Nu am reținut fiecare detaliu, dar am înțeles principiul: o baterie se întreține mai mult prin obiceiuri decât prin intervenții.

A curățat bornele cu o perie, le-a uns cu un strat subțire de vaselină și a notat în caiet data. Apoi a luat o decizie neașteptată pentru un sceptic: a stabilit că, la fiecare început de lună, în prima duminică, verifică bateria și presiunea în cauciucuri, indiferent de vreme. Obiceiul acesta este, probabil, partea cea mai valoroasă a întregului proiect.

Seara, la o ceașcă de ceai, Radu a recunoscut că de ani buni evita aceste mărunțișuri tocmai fiindcă nu le înțelegea. Neîncrederea lui în service-uri, spunea, avea de fapt o rădăcină mai veche: nu știa ce să întrebe, deci nu putea verifica nimic. Acum, cu un caiet și câteva noțiuni, avea măcar un limbaj comun cu oamenii din meserie. Mi s-a părut cea mai frumoasă schimbare dintre toate.

Ce am văzut când nu s-a grăbit

Dacă ar fi să rezum observațiile mele de pe teren, cea mai puternică nu ține de unelte. Ține de ritm. Unchiul Radu a făcut puține lucruri pe zi, dar le-a făcut complet. A pus o cheie înapoi pe locul ei, a șters un colț de masă, a scris cinci rânduri în caiet. În trei zile nu a înlocuit nimic important, a învățat însă ce are și ce îi lipsește.

Prin comparație, am văzut și un vecin, în aceeași curte, care s-a apucat în același weekend de o reparație similară, cu mult entuziasm și fără listă. A demontat o piesă, nu a mai găsit un șurub, a plecat după altul, s-a certat cu cineva la telefon. Seara, mașina era desfăcută pe jumătate, iar el, epuizat.

Diferența dintre cei doi nu a fost priceperea. A fost răbdarea de la început. Scepticul care întreabă, notează și verifică ajunge mai departe decât entuziastul care sare direct la fapte, iar asta mi s-a părut o lecție valabilă și în afara garajului.

Ce a rămas după trei zile

La sfârșit, garajul arăta mai ordonat decât la început. Pe perete a apărut o foaie nouă, cu termenele de revizie scrise mare, iar caietul cu coperți groase avea acum zece pagini pline. Mașina funcționa la fel, însă unchiul Radu o privea altfel. Nu mai era un obiect pe care îl folosește, ci un proiect pe care îl cunoaște.

Nu a devenit mecanic și nici nu își propune. Își face singur ce poate, plătește ce trebuie și are, pentru prima oară, un meșter de încredere în telefon. Când îl întreb dacă regretă ceva, spune doar că ar fi trebuit să înceapă mai devreme.

Dacă vă recunoașteți în el, începeți cu un caiet și un weekend liber. Notați ce știți, ce nu știți și ce ați vrea să știți. Faceți cu mâna voastră un singur lucru mic, de pildă bornele, și lăsați restul pe mai târziu. Ritmul lent se poate dovedi cea mai rapidă cale.

Citeste in continuare

Eveniment

Când comanda online nu ajunge, reclami direct sau depui plângere

Publicat

pe

De

Când comanda online nu ajunge, reclami direct sau depui plângere

Ai comandat un cadou cu două săptămâni înainte de ziua cuiva drag, iar coletul tot nu a venit. Magazinul răspunde politicos, dar vag, curierul spune că nu mai are nicio informație, iar tu ai deja în minte un singur cuvânt: ANPC. Mulți ajung rapid acolo, uneori prea repede, alteori prea târziu. În realitate, ai de ales între două căi care nu se exclud, ci se completează: să rezolvi lucrurile direct cu vânzătorul sau să te adresezi unei autorități. Fiecare are avantaje, limite și un moment bun. Textul de mai jos le pune în paralel, ca să știi ce faci în prima zi, ce faci în a zecea și ce documente trebuie să ai la îndemână oricare ar fi drumul pe care îl alegi.

Calea directă: ce câștigi și ce riști

Reclamația trimisă direct magazinului este cel mai rapid mod de a afla dacă e vorba de o greșeală mărunță sau de o problemă serioasă. Mulți vânzători corecți rezolvă într-o zi sau două: retrimit coletul, returnează banii, oferă un voucher. Nu e nevoie să te cerți și nici să scrii pe un ton agresiv, iar un mesaj politicos obține, de regulă, mai mult decât unul furios.

Avantajul principal este viteza. Nu aștepți ca o instituție să preia dosarul, să ceară explicații și să primească răspunsuri. În plus, păstrezi relația cu un magazin la care poate vei mai cumpăra. Costul este practic zero.

Limita apare când vânzătorul tace sau amână la nesfârșit. Fiecare săptămână în care aștepți poate fi folosită ca scuză. De aceea, ca să nu pierzi timpul, pune un termen în mesaj, de exemplu cinci zile lucrătoare, și spune clar ce soluție ceri: livrarea comenzii sau returnarea sumei.

Tonul mesajului contează mai mult decât pare. Un text de patru-cinci rânduri, cu numărul comenzii în primul rând, cu data plasării și cu solicitarea ta formulată fără ocolișuri, este citit și rezolvat mai repede decât o tiradă de o pagină. Ține minte că, la celălalt capăt, se află un angajat care citește zeci de astfel de mesaje pe zi și care are nevoie de datele esențiale ca să te ajute.

Un lucru care ajută: formulează reclamația în scris, pe e-mailul oficial al magazinului, nu doar la telefon. Conversațiile vorbite se uită, mesajele rămân. Dacă vânzătorul răspunde la telefon, trimite apoi un e-mail în care rezumi ce s-a discutat, ca să existe o urmă scrisă.

Calea prin autorități: ce aduce în plus

Plângerea către o instituție de protecție a consumatorilor schimbă tonul discuției. Vânzătorul știe că un dosar poate atrage verificări, iar asta îl face, în multe cazuri, mai atent. Dar procedura nu este instantanee și nu garantează că primești banii înapoi mai repede.

O plângere se depune de regulă cu datele tale, ale vânzătorului, o descriere clară a problemei și dovezile. Fără acestea, ea se poate bloca. Nu scrie un roman: ordinea faptelor, datele, sumele și solicitarea ta, în câteva paragrafe, sunt mai utile decât zece pagini de nemulțumiri.

Avantajul acestei căi este caracterul oficial. Dacă magazinul ignoră mesajele tale, o instituție poate cere răspunsuri și poate aplica sancțiuni acolo unde legea e încălcată. Dezavantajul este durata: procesul poate dura săptămâni sau luni, în funcție de complexitate, iar un dosar deschis nu înseamnă automat că banii revin în contul tău.

În multe cazuri, simplul fapt că ai depus o plângere duce la un telefon din partea magazinului. Nu te grăbi să retragi dosarul din prima clipă, ci cere ca promisiunile să fie făcute în scris. Doar după ce banii sau produsul ajung la tine, poți anunța că problema e rezolvată.

Mai există și posibilitatea de a apela la procedurile de soluționare alternativă a litigiilor, prevăzute pentru consumatori. Ele sunt gândite să fie accesibile și rapide, dar depind de acordul ambelor părți sau de condițiile specifice. Întreabă ce variante există în cazul tău înainte de a alege.

Cum alegi între ele, în ordine

Nu există o regulă universală, dar există o ordine care funcționează în multe cazuri. Începi cu reclamația directă, cu un termen rezonabil. Dacă primești răspuns și problema se rezolvă, ai terminat. Dacă nu, treci la pasul următor, fără să te simți vinovat că ai pierdut timp, pentru că dovezile acumulate te ajută mai departe.

Sunt situații în care sari peste primul pas. Dacă ai bănuieli serioase că magazinul nu există de fapt, că a dispărut după ce a încasat banii sau că datele de contact sunt false, o reclamație amabilă nu are cui să ajungă. În astfel de cazuri, are sens să anunți imediat banca, pentru eventuale proceduri de contestare a plății, și să te adresezi autorităților competente.

Un criteriu util este miza. Pentru o sumă mică și un vânzător care răspunde, drumul direct e suficient. Pentru sume mari, bunuri scumpe sau comportament evaziv, ai nevoie de ambele căi, în paralel. Poți trimite plângerea după ce ai dat vânzătorului termenul, iar în mesaj îi spui că vei face acest lucru, fără amenințări.

Nu uita de partea emoțională. Când ai plătit pentru ceva și nu primești nimic, apare un amestec de furie și rușine, mai ales dacă ai fost păcălit. Nu e nimic de care să te rușinezi: păcălelile online sunt tot mai bine făcute. Important e să reacționezi rapid și să nu lași sentimentul să te împingă spre mesaje scrise la nervi, pe care le-ai regreta.

În sfârșit, gândește-te la timp. Unele drepturi au termene, iar dacă le ratezi, scade șansa de a primi ce ai cerut. Notează în calendar data comenzii, data estimată a livrării și data trimiterii fiecărui mesaj.

Cum recunoști un magazin care nu va răspunde

Cea mai ieftină rezolvare a unei probleme este să nu o ai. Înainte de comandă, uită-te la semnele care trădează un magazin dubios. Prețuri mult sub piață, lipsa datelor firmei, adrese de e-mail gratuite în loc de domeniu propriu, texte traduse stângaci, lipsa unei politici de retur sunt semnale de alarmă. Pentru o listă mai detaliată, poți citi semnele după care recunoști magazinele online false, scrise pe înțelesul celor care cumpără rar online.

Verifică și modalitatea de plată. Dacă ți se cere doar transfer bancar către un cont personal sau o plată prin metode necunoscute, gândește-te de două ori. Plata cu cardul prin procesatori recunoscuți sau la livrare, acolo unde se poate, îți dă mai mult spațiu de manevră dacă apare o problemă.

La fel de util este să te uiți la termenii și condițiile, o pagină pe care puțini o deschid. Acolo se află termenele de livrare, procedura de retur și datele firmei. Dacă pagina lipsește sau pare copiată de pe alt site, ai încă un motiv de prudență. Citește-o în câteva minute, înainte de a plăti, nu după.

Caută părerea altor cumpărători, dar nu te baza doar pe recenziile de pe site-ul magazinului. Un forum, un grup de cumpărători sau o căutare simplă după numele firmei pot arăta experiențe reale. Atenție însă la excese: câteva păreri negative nu înseamnă automat o fraudă, iar un șir de păreri prea entuziaste, scrise în același stil, poate fi suspect.

Fă capturi de ecran ale paginii produsului, ale prețului și ale condițiilor de livrare înainte de plată. Dacă ulterior anunțul se schimbă, ai dovada a ceea ce ai văzut. Un gest de treizeci de secunde care îți poate salva o dispută.

Documentele care te salvează în ambele variante

Indiferent de calea aleasă, dosarul tău trebuie să conțină aceleași lucruri. Confirmarea comenzii, dovada plății, numărul coletului sau al facturii, mesajele schimbate cu vânzătorul și orice alt înscris care arată ce ai cumpărat și în ce condiții. Pune-le într-un singur folder pe calculator, cu nume clare și în ordinea datelor.

Dacă ai vorbit la telefon, notează data, ora și numele persoanei, apoi trimite un e-mail care rezumă ce s-a spus. Dacă ai primit un colet deteriorat, fotografiază cutia și produsul înainte de a le atinge prea mult și, dacă se poate, în prezența curierului.

Pentru produsele primite defecte sau diferite de cele comandate, există reguli privind dreptul de a returna sau de a cere remedierea. Citește condițiile magazinului, apoi compară-le cu ce prevede legea pentru consumatori. Nu semna și nu accepta nimic doar fiindcă ți se spune că așa se face.

Uneori, magazinul propune un voucher în loc de bani. Poți accepta dacă ți se potrivește, dar nu ești obligat. Dacă vrei rambursarea, spune-o limpede și cere să fie confirmată în scris, cu termen.

Cum iei o decizie fără regrete

La finalul unei dispute, cei mai mulți nu se întreabă cine a avut dreptate, ci cât a costat în timp și nervi. De aceea, încearcă să cântărești: cât de mare e suma? Cât de dispus pare vânzătorul să colaboreze? Cât timp ești gata să investești? Răspunsurile te ajută să decizi dacă rămâi la mesaje politicoase sau treci la pasul oficial.

Pentru cine vrea să își cunoască drepturile mai bine, înainte de următoarea comandă, explicațiile de pe LegalAzi acoperă subiecte ca garanțiile, retururile și reclamațiile, în limbaj accesibil. Merită parcurse în liniște, nu în mijlocul unei dispute, când ești nervos și grăbit.

Iar dacă lucrurile se complică, nu ezita să ceri sfatul unui specialist, mai ales când e vorba de sume importante. Un consult scurt poate lămuri dacă ai o poziție bună sau dacă ar fi mai înțelept să închei amiabil.

Data viitoare când comanzi ceva online, fă trei lucruri: verifică magazinul, salvează dovezile și notează termenul de livrare. Dacă apare o problemă, scrie în aceeași zi, politicos și clar, cu un termen. Dacă tăcerea continuă, treci la plângere, cu dosarul pregătit. Așa, ambele căi lucrează pentru tine.

Citeste in continuare

Ultimile stiri locale

Cum îți alegi medicul de familie: criterii și pași simpli Cum îți alegi medicul de familie: criterii și pași simpli
Socialo zi inainte

Cum îți alegi medicul de familie: criterii și pași simpli

Medicul de familie este primul contact cu sistemul de sănătate, deci merită ales cu grijă. Criteriile practice sunt accesibilitatea, modul...

Uncategorizedo zi inainte

Este GRYXX un brand de încredere? Ce verifici la un brand tânăr de încălțăminte înainte să comanzi

Atunci când descoperi un brand tânăr de încălțăminte, este firesc să te întrebi dacă produsele sunt de calitate și dacă...

Uncategorizedo zi inainte

Ploaie, frig și mănuși: ce funcții ale smartphone-urilor sunt utile în sezonul rece

Autonomia bateriei, rezistența la apă și funcțiile tactile adaptate condițiilor meteo devin tot mai relevante odată cu scăderea temperaturilor. București,...

Uncategorizedo zi inainte

Sezamo aniversează 4 ani și sărbătorește cu triplu SGR și reduceri de până la 40%

București, 06 noiembrie 2026. Supermarketul online Sezamo împlinește patru ani pe piața din România și marchează aniversarea printr-o serie de...

Uncategorizedo zi inainte

Black Friday la Xiaomi: printre cele mai mari reduceri ale anului, discounturi de până la 50% și produse star la ofertă

București, 6 noiembrie 2026–Xiaomi România dă startul perioadei de Black Friday, între 6 și 30 noiembrie, exclusiv în magazinul Xiaomi...

Cum îți organizezi o a doua locuință ca să nu devină o povară Cum îți organizezi o a doua locuință ca să nu devină o povară
Afaceri2 zile inainte

Cum îți organizezi o a doua locuință ca să nu devină o povară

O a doua locuință poate deveni rapid un cost și o grijă constantă dacă nu are un sistem clar. Răspunsul...

Uncategorized2 zile inainte

De la smartphone-uri accesibile la flagship-uri: ce aduce HONOR de Black Friday 2026

Fotografie, AI, autonomie și rezistență: tehnologie la prețuri speciale și pachete promoționale cu căști incluse, disponibile la partenerii oficiali București,...

Uncategorized2 zile inainte

Ce caută românii pe Google de Black Friday

Black Friday are deja o tradiție în România, dar comportamentul românilor legat de acest moment al cumpărăturilor s-a schimbat de-a...

Uncategorized2 zile inainte

Câți ani poate rezista un telefon pliabil?

Cu o balama testată pentru 500.000 de plieri și tehnologii avansate de protecție, HONOR Magic V6 reflectă experiența acumulată de...

2 zile inainte

RIAM 2026 a adus la București profesioniști ai industriei internaționale de film pentru pregătirea actorilor români

Cea de-a doua ediție Romanian International Acting Masterclass – RIAM a reunit la București, între 28 octombrie și 1 noiembrie...

Știrile Săptămânii