Connect with us

Eveniment

Celebrul scriitor care și-a început viața ca o fetiță și a sfârșit-o ca un macho depresiv! Povestea neștiută a celui pe care toți l-am citit | Aradul De Azi

Publicat

pe

„Ernest Hemingway și-a petrecut mai bine de treizeci de ani în lumina reflectoarelor, ca cea mai mare celebritate a Americii. A fost supraviețuitor în cinci războaie, patru accidente de mașină și două prăbușiri cu avionul”. Primele tușe schițate de scriitorul Robert Schnakenberg în cartea sa, „Viața secretă a marilor scriitori (Editura Art, 2017), lasă să se întrezărească portretul unui Hemingway despuiat de culorile oficiale. Întruchipare a virtuții masculine ca adult, scriitorul a intrat în viață ca o fetiță! „Excentrica mamă a lui Hemingway și-a dorit atât de mult o surioară geamănă pentru fiica ei mai mare, Marceline, încât îl îmbrăca pe micuțul Ernest în haine de fată, îl tundea ca pe o fetiță și îl prezenta vecinilor ca pe «fiica» ei Ernestine”, menționează Robert Schnakenberg.

Voluntar în Primul Război Mondial

În copilărie, Ernest s-a revoltat împotriva nevroticei sale mame – care l-a trimis la dansuri și a făcut totul pentru a-l „emascula” – prin adoptarea unei atitudini de macho exprimată ulterior prin pasiunea pentru vânătoare, pescuit și alte activități bărbătești. „Hemingway a prins gustul pentru scris în liceu și și-a însușit stilul literar care devine amprentă personală în timp ce lucra ca reporter începător la publicația Kansas City Star”, amintește Robert Schnakenberg. În 1914, când Primul Război Mondial sfârteca Europa, Hemingway s-a înrolat în armată ca șofer de amulanță pe frontul italian. „Experiența aceasta va sta la baza romanului «Adio, arme». În iulie 1918, mașina lui Hemingway este aruncată în aer de un obuz, iar el se alege cu răni de șrapnel la ambele picioare. După ce și-a îngrijit rănile cu mucuri de țigară, a reușit să-și târască un camarad la adăpost, un act de curaj care i-a adus o medalie din partea guvernului italian și un bilet de ieșire din zona de război”, detaliază scriitorul Robert Schnakenberg.

La vânătoare de submarine nemțești

Faima și banii câștigați din scris i-au permis lui Hemingway, care se autointitula „Papa”, să caute noi experiențe violente, probabil în încercarea de a contrabalansa tratamentul impus de mamă în copilărie. A fost, așadar, corespondent în timpul Războiului Civil din Spania, a participat la vânători sângeroase în Africa sau la coride în Peninsula Iberică. „Când a izbucnit cel de-Al Doilea Război Mondial, Hemingway și-a ignorat vârsta înaintată și pe bănuitorul șef FBI, J. Edgar Hoover, și a plecat la vânătoare de submarine nemțești pe coasta Cubei. Unii susțin că această escapadă a fost de fapt un pretext pentru a se îmbăta și a merge la pescuit. La fel ca în cazul implicării în lupta pentru eliberarea Parisului, în fapt o vizită prelungită la barul Hotelului Ritz”, speculează Robert Schnakenberg.

Criticul literar și părul de pe piept

Ironizat de criticul literar Max Eastman într-o recenzie la cartea Moartea după-amiază – „autorului îi lipsește încrederea liniștitoare că este un bărbat în toată firea, iar stilul său literar este ca un bărbat care-și pune păr pe piept” -, Ernest Hemingway nu l-a iertat. La câțiva ani de la apariția acestei cronici incendiare, scriitorul a dat nas în nas cu criticul în biroul editorului Maxwell Perkins. I-a strâns mâna, apoi s-a repezit asupra lui Eastman, i-a rupt cămașa, a făcut-o ferfenițe și pe a lui, după care a rânjit satisfăcut, lăudându-se cu podoaba capilară de pe piept! „Ce vrei să spui, mă acuzi pe mine de impotență?”, i-a strigat Hemingway criticului literar, șocat de agresivitatea scriitorului. L-a trântit pe Eastman la pământ, i-a aruncat în față un exemplar al buclucașei cronici, apoi a trântit ușa biroului și dus a fost. De atunci, Max Eastman n-a mai îndrăznit să scrie o recenzie negativă despre creațiile lui Hemingway.

Material secundar în continuare

Electroșocuri, sedative și o sinucidere

În ciuda faptului că în 1952 activitatea literară a lui Hemingway este răsplătită cu Premiul Nobel, ultimii zece ani din viața americanului sunt măcinați de o cruntă depresie. Tratat cu electroșocuri (metodă prin care i s-a șters o parte din memorie) și sedat pentru a fi împiedicat să se sinucidă, Ernest devenise o povară pentru soția sa, Mary, care-i pusese armele sub cheie, în pivnița casei lor din Kechum, Idaho. „Din păcate, deznădăjduitul Hemingway a găsit cheile și în dimineața zilei de 2 iulie 1961 și-a pus pușca la tâmplă și a apăsat pe trăgaci. Cel care spusese cândva că «un om poate fi distrus, dar nu înfrânt», a reușit până la urmă să se distrugă”, apreciază scriitorul Robert Schnakenberg.

Gregory/Gloria, fiul travestit

Copilul preferat al lui Hemingway, Gregory, a dus o viață dublă, ca travestit, și, în cele din urmă, a optat pentru operația de schimbare de sex. „Și-a luat numele de Gloria, suferea de dese pierderi de cunoștință din cauza depresiei maniacale și a fost arestat de mai multe ori, fiind acuzat de atacuri împotriva forțelor de poliție. Ultima altercație de acest fel a avut loc în 2001, când Gregory/Gloria, aparent sub influența drogurilor, a fost surprins/ă mergând gol/goală pe străzile din Key Biscayne, Florida. Poliția l-a reținut pentru comportament indecent în timp ce travestitul încerca, frenetic, să-și tragă pe el niște chiloți înflorați. Șase zile mai târziu a murit în celula sa, în urma unui atac de cord, în Penitenciarul pentru Femei Miami-Dade”, evocă Robert Schnakenberg.

Blestemul familiei

De parcă povestea lui Gregory Hemingway nu ar fi fost de ajuns, un destin tragic a avut și Margaux Hemingway, nepoata marelui scriitor. Cândva una dintre cele mai apreciate modele din New York, ea a căzut pradă depresiei, abuzul de droguri și problemele de alimentație conducând-o spre sinucidere. În 2 iulie 1996, la exact treizeci și cinci de ani de la sinuciderea bunicului ei, Margaux i s-a alăturat, continuând astfel lanțul sinuciderilor pe care-l începuse tatăl lui Ernest Hemingway, Clarence! Urmase sora lui, Ursula, și fratele lui, Leicester. Margaux avea 42 de ani când a luat o supradoză de fenobarbital în apartamentul ei din Santa Monica, California.

Despre Ernest Hemingway (21 iulie 1899 – 2 iulie 1961)

Naționalitate: americană

Zodie: Rac

Titluri cunoscute: Fiesta (1926), Adio, arme! (1929), Pentru cine bat clopotele (1940), Bătrânul și marea (1952)

Stil literar: lapidar, simplu, succint

Vorbe de duh: „Fă întotdeauna treaz ce-ai spus când erai beat. Așa o să te înveți să-ți ții gura”.

 

Te-ar putea interesa și:




AradulDeAzi.ro

Eveniment

OPINIE/Suntem slugile hoților ce controlează societatea!!!

Publicat

pe

Analiza efectelor ne ocupă majoritatea timpului în care am putea acumula experiență reală, cultură și civilizație și am putea îndrepta sau îndepărta erorile în care persistăm. Despicăm firul în patru după ce cauza și-a produs efectele și trecem cu vederea, mult prea ușor și tangent când e vorba de cauza care a generat efectul. Blamăm, înjurăm, cârtim, invidiem, condamnăm, criticăm, desființăm, pe oricine și orice ni se pare imoral și care reprezintă un efect al unei soluții imorale, dar ocolim cauza producerii efectului, respectiv ce a determinat soluția imorală, ca și cum efectul n-ar avea cauză. Și analiza efectelor nu-i doar o pierdere de timp, ci presupune un consum uriaș de resurse, care are ca rezultat, în majoritatea cazurilor și o manipulare pe măsură și o deturnare evidentă a întregului sistem de valori, privite, exclusiv, din zona efectelor.

Plângem și condamnăm proasta adminisitrare (risipire) a banului public, a averii publice (cedată, în cele mai multe cazuri, gratis, de cei puși s-o administreze, unor grupuri de interese) și faptul că cetățeanul este umilit, desconsiderat, furat și mințit de cei numiți să administreze eficient (managerieze) banul public și averea publică. Și ca un fatalism preacceptat, ne-am obișnuit cu postura de gloată inertă, incapabilă să schimbe ceva dintr-un mecanism defect care generează, ca și cum ar fi setat astfel, în cazul numirii managerilor publici, numai exemplare imorale. Le înjurăm, criticăm, desființă, dar nu facem nimic să schimbăm mecanismul care produce și promovează astfel de specimene, de tip fanariot, ce ne vând și aservesc corporațiilor și noului sistem de „valori” al sclaviei mondiale.
Din nefericire pentru cetățeanul onest, mecanismul de promovare a mangerului public, adică al ordonatorului de credite, este unul defect, păgubos și falimentar, care are la bază un sistem imoral de reguli, neoficial, dar care, perfecționat și adaptat prin toleranță,  funcționează perfect. Nimeni nu este promovat pe bază de valoare profesională, morală sau competență probată și nici ca urmare a unei selecții ce garantează eficiență și moralitate în administrarea banului public și a averii publice. Confundând, în cele mai multe cazuri, „instrumentul” (funcționarul) cu cel ce-l manevrează, toată artileria, în cazul eșecului, o îndreptăm spre efect, adică spre „instrumentul” prin care s-a desăvârșit „opera” de distrugere și nu spre cauză, adică spre „mâna” care a utilizat „instrumentul”. Managerul public (șef de instituție, autoritate, regie, intreprindere cu capital public, etc.) și forul politic de decizie, care l-a impus, par, pentru că sunt publice, efectul și cauza catastrofei. Și atunci, eronat, pe unii îi executăm și-i facem țapi ispășitori, surghiunindu-i în „piața publică”, supunându-i judecății mass-media, iar pe ceilalți (politicienii) îi acuzăm doar de imoralitate și de complicitate la ceea ce se întâmplă în fapt, fără a-i pune la plată. Adevărul însă e dicolo de cortină, adică de ceea ce se vede, politicul și managementul fiind, în fapt, efectele, adică instrumentele prin care „programatorii” reali își valorifică proiectele și își implementează mecanismele.
Pe principiul biblic, al perfecțiunii decalogului, scopul oricărei numiri se ascunde în spatele unor concepte teoretice, morale, ce privesc cetățeanul și binele public. Fiecare numire este acompaniată de promisiuni morale, de genul eliminării subiectivismului, risipei sau clientelismului de tip mafiot în administrarea banului public și a averii publice. Nimeni nu recunoaște public că numirile, în fapt, au la bază exact aceste obiective: furtul banului public și al averii publice și că orice manager este numit pentru a facilita furtul, nu pentru a-l stopa. Însă realitatea nu poate fi mușamalizată, pentru că se reflectă în „buzunarul” fiecărui cetățean și este mai mult decât evident (dovedit de experiență și exemplele concrete) că toate numirile în funcțiile publice au ca scop asigurarea cadrului jefuirii banului public și a averii publice.
Cel mai elocvent exemplu, de cum se manageriază banul public, în interesul unor grupări, este cel privind managementul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).  Născută demagog, cu scopul de a fi o structură modernă, eficientă, în ceea ce privește colectarea banului public, încă din start, Agenția a devenit, clar, instrumentul grupărilor de tip mafiot. Aparent, decizia înființării Agenției, a fost una politică, generată de conceptul progresist al puterii politice, de îmbunătățire a mecanismului de colectare a impozitelor și taxelor. În realitate însă, prin managerii numiți, Agenția a devenit un instrument controlat de grupările de tip mafia, care, prin  intermediul A.N.A.F., au creat un mecanism de protecție al operațiunilor de devalizare a bugetului public. Un mecanism, structurat, în special, pe următoarele componente: colectarea, directă, în numele statului, de la populație sau firme, prin înființarea și exploatarea unui sistem paralel, a obligațiilor bugetare; neplata obligațiilor bugetare, beneficiind de facilități nereale, scutiri subiective sau de toleranță fiscală;  însușirea banilor publici, colectați de A.N.A.F., prin metoda rambursărilor având la bază operațiuni nereale; însușirea banilor publici prin furtul acestora din alocările de la buget pentru investiții publice, apelând la operațiuni comerciale fictive, după care banii rezultați erau „spălați” și redistribuiți. Or, ca să funcționeze acest mecanism, al sustragerii banilor publici destinați să ajungă la buget sau aflați în buget, trebuia să fie asigurat controlul total al A.N.A.F., control care nu putea fi asigurat decât prin numirea politică a șefilor acestei instituții. Iar numirile s-au operat cu siguranță nu pe principii profesionale sau morale, ci pe principii de apartenență la structurile de tip mafia, de obediență și subordonare necondiționată acestor structuri.
De la înființare și până în prezent, numirile în fruntea A.N.A.F., chiar dacă formal au fost făcute politic, în fapt, au fost operate de crima organizată. Adică de mafia evaziunii fiscale, mafia alocațiilor bugetare pentru investiții sau mafia retrocedărilor, cei care, așa cum rezultă din ultimele cercetări, au susținut financiar campaniile electorale și, în cele mai multe cazuri, candidații politici, atât în alegerile locale cât și parlamentare. Cu mici excepții (ale celor care și-au construit deja notorietate și care se confundă cu grupările politice) nici un politician nu a fost și nu este fără stăpân, adică independent și nu acționează obiectiv dacă lovește în interesele stăpânului. Or, dacă majoritatea politicienilor au „stăpân”, nu e logic că administratorul public, respectiv Guvernul, este numit de „stăpân” prin intermediul politicianului „instrument” ? Și atunci, în aceeași logică, putea ajunge, în fruntea A.N.A.F., vreun manager fără „stăpân” ? Putea un Chițoiu, Pop, Blejnar sau Diaconu să ajungă șefii „caseriei” publice, prin „accident”, fără sprijinul greilor mafiei ce controlau și controlează economia ? Ca unul care a activat în sistemul fiscal  – și cunoaște forte bine multe dintre grupările care au susținut ascendența unor foști șefi a-i A.N.A.F., interesele pe care le-au protejat și efectele reale ale acestor numiri în devalizarea bugetului -, pot afirma, fără să greșesc, că mecanismul subordonării grupărilor de interese a administrației publice locale, a parlamentarilor, a numirii miniștrilor și, prin intermediul acestora, controlul total al administrției publice, nu permitea „accidente”, tocmai într-un astfel de sector vital pentru mafia fiscală.
Plecând de la acest incontestabil adevăr, al dependenței șefilor A.N.A.F. de „stăpâni”, cauza ineficienței A.N.A.F., a dezastrului reprezentat de ponderea evaziunii fiscale în raport cu PIB și veniturile fiscale oficiale colectate, care se află aproape în „echilibru” (50% fraudă fiscală, 50% venituri fiscale colectate) și lipsa de performanță a A.N.A.F., incapabilă să strice „echilibrul” dintre fraudă și gradul de colectare al veniturilor fiscale, este mai mult decât evidentă. Cum nici un șef al A.N.A.F. – chiar dacă aparent a fost numit politic, ceea ce-i conferă, formal, o oarecare independență decizională -, n-a fost fără „stăpân”, e logic că legătura de cauzalitate dintre stăpâni și șefii ANAF este explicația comportamentului șefilor ANAF vis-a-vis de „toleranța” excesivă față de frauda fiscală sau chiar participarea directă a acestora. Iar „stăpânii” reprezintă adevarata cauză a efectelor dezastruoasei administrări a fondurilor publice și averii publice în România. Pentru că, în orice circumstanțe am analiza, managerii public doar formal au fost angajații statului. În fapt, în majoritatea deciziilor majore, aceștia au „onorat” obligațiile către „stăpânii” care i-au numit, protejat și, în cazul în care nu s-au compromis iremediabil, i-au renumnit în funcții, pentru a le servi interesele.
Și dacă între Chițoiu, Pop, Blejnar sau Diaconu, există diferențe în ceea ce privește abordarea de către mass-media a mangementului realizat la cârma A.N.A.F., acestea nu se datorează, în nici un caz, obiectivității, adică raportându-se ponderea evaziunii fiscale și colectării veniturilor bugetare în PIB, ca urmare a managementului. Ci, raportându-se la principiul „borcanului cu miere”, departajarea este făcută de cât de vizibil au violat șefii A.N.A.F., personal, „borcanul cu miere”, direct sau indirect.
Dacă însă am vrea adevărul, „gol-goluț”, adică cel „edemic”, neinfluențat de subiectivul concept al „binelulu și răului” privit prin prisma interesului, logic și corect ar fi să săpăm la rădăcina cauzei ce-a generat efectele gen Chițoiu, Pop, Blejnar sau Diaconu, rădăcina fiind exprimată de cine sunt, de ce au decis și cât au profitat „stăpânii” care au impus, prin instrumentul politic, aceste numiri. Aprofundând „subiectul”, cu siguranță ni se va devoala o altă dimensiune, aparent imperceptibilă, a pupitrului și mediului real din care este condusă societatea românească. Adică am avea imaginea cauzei reale ce generează efectele ce încep să ne copleșească, pe care le plătim mult prea scump și pe care le disecăm, analizăm, înfierăm, sistematic, omițând cauza. Iar din acest decor, indiferent de doza de manipulare ce ne este impusă forțat, nu putem elimina personajul pricipal, „stăpânul”, indiferent  de „brandul” pe care-l poartă și care, în diferite faze ale ascensiunii nulităților profesionale din fruntea A.N.A.F., au contribuit la promovare și „școlarizare” a celor ce s-au dovedit a fi slugi perfecte pentru o mafie care a jefuit și continuă să jefuiască banul public și averea publică, „decontând” cu „instrumentele” utilizate: politicieni și demnitari. Crucificând, în piața publică, pe altarul ce ostoiește setea de sânge a mulțimii manipulate, doar „instrumentele” cu care este jefuit cetățeanul, fără a sancționa, în același mod, și „stăpânul” care a dat ordinul, nu facem decât să acceptăm fatalismul care ne condamnă să fim slugile hoților ce controlează societatea.

Citeste in continuare

Eveniment

Repatrieri decedati cu masini curate si autorizate

Publicat

pe

Omul este o fiinta cu multa valoarea, tocmai de aceea el este respectat si in timpul vietii, dar si cand sau dupa ce moare. Tin minte ca la noi in sat a venit de departe un medic foarte destept. Era dublu licentiat: in medicina generala si in stomatologie si o vreme lume il adora. Era cazat in dispensarul comunal, in camera de sus si imi amintesc inca fata lui blanda si parul alb-galbui.

Cand lipsea medicul generalist, el era cel care consulta, scria retete, sfatuia mamele care aveau copii bolnavi si trimitea pacientii mai departe, cand nu putea sa ii ajute fiind depasit de situatie.

Intr-un timp scurt  insa s-a rupt firul. Transformarea lui ne-a socat si cand ne duceam sa scoatem o masea, simteam ca mirosea a alcool si camaruta de sus se umplea de sticle goale.

Stiu ca se spune ca despre morti vorbim numai si numai de bine, dar mi-am propus sa ofer o lectie de viata prin ceea ce scriu.

Medicul s-a pensionat, dar nu a mai plecat de la noi din sat, ci a ramas chirias pe viata in camaruta de sus, pana cand a fost gasit mort acolo.

Oamenii din comuna mea s-au mobilizat si i-au organizat o inmormantare pe cinste si o masa de pomenire bogata in semn de recunostinta pentru modul in care ne slujise inainte de a cadea in patima alcoolului.

Si dupa moartea sa ne aminteam de zilele bune in care ne ajuta pe toti. Pentru romanii care mor departe de tara exista servicii de repatrieri decedati, fiindca aducerea lor acasa demonstreaza respectul.

Salariatii firmelor de pompe funebre sunt la fel de implicati in organizarea perfecta a ceremoniei ca membri familiei, fiindca stiu ca in cazul in care nu se ocupa cu seriozitate si respect de trupul unui decedat comit un mare pacat.

Familiile din tara au obligatia morala sa ii aduca in tara pe cei dragi care mor printre straini. Renuntarea la confortul de acasa pentru mai multi bani reprezinta o forma de sacrificiu pe care multi o condamna, fara sa analizeze cu empatie cum stau lucrurile.

Alege sa petreca 5-10 ani printre straini un barbat care doreste sa ofere familiei o casa mare si confortabile, un trai mult mai bun cu vacante exotice, hrana buna si imbracaminte eleganta. Fiecare dintre cei care pleaca se teme de instrainare, dar fiindca ii iubeste prea mult pe cei dragi, accepta.

Respectul salariatilor firmelor de servicii funerare fata de decedatul pe care il aduc in tara se concretizeaza in:

1.atentia cu care pregatesc trupul neinsufletit, care este spalat, imbalsamat si imbracat elegant. Injectia de imbalsamare este garantata, hainele din tesaturi de calitate si elegant croite.

  1. empatia fata de rude demonstrata prin faptul ca echipa firmei de pompe funebre se ocupa si de procurarea actelor, ca apartinatorii sa nu fie nevoiti sa vina in tara in care a avut loc decesul.
  2. cunoasterea si respectarea legislatiei internationale funerare ca transportul sa se desfasoare fara incidente.
  3. includerea sicrielor si a echipamentelor acestora in pretul repatrierii.

In stocul firmei se afla mai multe modele de sicrie de lux conforme normelor europene.

  1. asigurarea  unei masini funerare autorizate si curate sa asigure repatrierea in orice moment

Citeste in continuare

Eveniment

Incompetenta conducerii Politiei Locale Ploiesti taxata de instanta

Publicat

pe

De la intrarea României în UE în 2007, PIB-ul țării a crescut constant de la 123,7 miliarde de euro la 202 miliarde de euro în 2018, astfel încât România a reușit să depășească PIB-ul Portugaliei, atingând a 15-a poziție în Europa (după ce în 2017 a depășit Grecia), dar pe de altă parte, PIB-ul pe cap de locuitor este semnificativ mai mare în Portugalia decât în România și este încă sub nivelul din Grecia.

Ivan Lokere

În 2019, PIB-ul României va fi de peste 210 miliarde de euro, cu o creștere de 4%, cu mult peste estimarea ratei de creștere a PIB-ului din zona UE, care este de așteptat să înregistreze un avans de 1,2%. Avansul preconizat de 4% este unul important, având în vedere faptul că anul 2019 a fost marcat de turbulențe majore pe scena politică din România, în ultimele luni de căderea guvernului și de alegerile prezidențiale din noiembrie, in urma carora președintele a fost reconfirmat în funcție.
Cea mai mare pondere în PIB-ul României o are industria (peste 20%), dar aceasta depinde foarte mult de economia europeană și în special de cea a Germaniei, care este în declin.
„Pe termen mediu, politica fiscală trebuie să fie reechilibrată, de la
creșterea consumului la mobilizarea investițiilor, în special din fonduri europene, pentru a sprijini convergența durabilă cu UE și incluziunea socială. Reformele administrațiilor publice și ale companiilor de stat, care îmbunătățesc predictibilitatea reglementărilor, precum și politicile adecvate pentru soluționarea disparităților regionale sociale și spațiale ar trebui să fie pe agenda prioritară a guvernului ”, potrivit Băncii Mondiale.
Față de ideea larg răspândită potrivit căreia creșterea economică este în principal atribuită și bazată pe consum, Prahova a avut o dezvoltare puternică în ultimul deceniu.
Județul Prahova s-a clasat pe locul 4 în 2018 în ceea ce privește PIB-ul realizat, industria având o pondere semnificativă în acest sens.
PWP Bucharest North (PWP), cel mai mare parc privat de afaceri din sudestul Europei, cu sute de milioane de euro investiți și mii de joburi de calitate lângă Ploiești a fost dezvoltat de Alinso Group, si Ivan Lokere ca indrumator.
Ceea ce era odată o simplă zona aridă de la marginea Ploieștiului a devenit, în mai puțin de zece ani, un exemplu de bune practici în ceea ce privește dezvoltarea, grija față de mediul înconjurător și implicare socială. Ca să înțelegem corect dimensiunea investiției provenită cvasiexclusiv din capital străin sută la sută privat, se cuvine să amintim câteva din numele „grele” care au ales să devină parteneri ai Alinso Group, alegând să investească în PWP: Unilever, Lufkin Industries Inc (General Electric), Compania TORO, Federal Mogul, Timken, Grupul Internațional Beaulieu, Saipem (Grupul ENI), Schlumberger, Halliburton, British American Tobacco și Rockwool, lista completându-se până la cele 50 de societăți care ocupă, în prezent, parcul de afaceri.

default

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană și cu semnalele pozitive primite din această parte a Europei, grupul belgian a participat cu peste o sută de milioane de euro la amenajarea zonei care acoperă 300 de hectare de teren, cât este dimensiunea de azi a parcului. 50 de companii și-au pus deja bazele aici. Au fost atrase de facilitățile oferite de PWP, care includ servicii complete, de la pază, construcții care se adaptează după cerințele clientului, consultanță și asistență la relocare și utilități la standard industriale. Alte argumente care i-au convins pe investitorii străini să aducă în Prahova sute de milioane de euro a fost poziția strategică a regiunii care este un important nod de trafic ce asigură legătura cu orice zonă a Europei, atât pe șosea cât și pe linia ferată. Orice tip de transport cargo poate pleca pe linia ferată din terminalul intermodal feroviar dezvoltat de Alinso Group, cu legătură directă cu Marea Neagră.
Drept dovadă a potențialului, a facilităților și a stabilității economice a județului, precum și a deschiderii autorităților către o economie europeană modernă, marii investitori străini – companii multinaționale puternice din întreaga lume, au ales județul Prahova să își desfasoare afacerile în România: OMV Petrom; Lukoil, Lufkin Industries, Alinso Group; Procter & Gamble, Unilever, Coca Cola, Bergenbier MolsonCoors., Cameron, Michelin, Honeywell, Timken.

default

Activitățile de transport, depozitare și logistică au o pondere semnificativă în cifra de afaceri totală realizată de companiile prahovene care operează în sectorul serviciilor, urmată de servicii, in special servicii administrative și de consultanta. Noile parcuri industriale moderne, dezvoltate în jurul Ploieștiului: PIP, PWP Bucharest North, Dibo, care a fost primul dintre parcurile industriale dezvoltate private, deși la scară mai mică, au atras investiții străine importante. In special Alinso Group, dezvoltatorul PWP Bucharest North a atras numerosi investitori străini în Prahova.
Autoritățile recomandă eforturi reînnoite pentru îmbunătățirea participării la piața muncii și măsuri pentru reducerea șomajului ridicat în rândul tinerilor și al persoanelor cu un nivel scăzut de calificare, care vor contribui de asemenea la atenuarea constrângerilor de ofertă pe piata muncii și la îmbunătățirea creșterii durabile.
Datorită forței de muncă extrem de calificate, de la la sistemul de școlarizare, Universitatea de Petrol si Gaze, școli tehnologice care sunt partenere cu companii active în sectorul industrial (ex: Lukoil, Industial Montaj, Michelin, Cameron), până la vocația tradițional industrială a judetului Prahova, creșterea zonala este atribuită în principal activităților de producție înflorite recent, în special în comunele din jurul Ploieștiului- Brazi, Aricestii Rahtivani și Blejoi, de exemplu, in PWP Bucharest North au fost create între timp peste 3.000 de locuri de muncă.
Toate aceste comunități din jurul Ploieștiului au beneficiat de aceste investiții prin locurile de muncă create și impozitele locale plătite, în valoare totală de zeci de milioane de euro. Aceste taxe plătite către comunitățile locale au dus la dezvoltarea acestor zone, la modernizarea și creșterea bunăstării comunităților, a infrastructurii, precum și la creșterea numărului de locuitori.

default

Chiar dacă în ultimii ani investițiile în infrastructura din zona Ploiești au atins mai multe obiective, cum ar fi sensul giratoriu suspendat de la Păulești, podul peste calea ferată de la Gara de Vest spre șoseaua de centură a Ploieștiului și Comuna Strejnicu sau sensul giratoriu de la intrarea dinspre nordul orașului Ploiești, acestea nu s-au ridicat la nivelul investițiilor private realizate în ultima perioadă, infrastructura din zonă nefiind în prezent adaptată nevoilor curente.
Cu toate acestea, chiar și prin lipsa acestor investiții în infrastructură, din partea autorităților, nu au oprit investițiile în infrastructura parcurilor private industriale și atragerea de noi investiții (Rockwool, – în cadrul
PWP), investiții importante pentru zonă, precum și pentru România.
Deși lucrurile s-au îmbunătățit în ultimii ani, fapt ce se aplică la nivelul întregii țări, autoritatile au rămas în urma în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii (spitale, școli, infrastructură rutieră etc.) în comparație cu investițiile private realizate în acesta zonă.
Investitorii străini remarcă necesitatea dezvoltării antreprenoriatului intern. Un prim pas a fost făcut prin lansareai programului Start-Up Nation. Județul Prahova a fost în primele 5 județe participante la programul Start-Up Nation 2018-2019, cu o creștere de peste 300 % a participării față de anul precedent.
Adiacent finanțării prin intermediul Start Up Nation, atât antreprenorii români, cât și investitorii străini au nevoie de un cadru economic general solid, caracterizat prin dezvoltarea infrastructurii rutiere, mai puțina birocrație, dezvoltarea parteneriatului public privat, informațiile masive despre existența și modul de accesarea a fondurilor , care le vor permite să sprijine o strategie de afaceri pe termen lung. (Ec Adrian Radu).

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Eveniment3 ore inainte

OPINIE/Suntem slugile hoților ce controlează societatea!!!

Analiza efectelor ne ocupă majoritatea timpului în care am putea acumula experiență reală, cultură și civilizație și am putea îndrepta...

EvenimentO zi inainte

Repatrieri decedati cu masini curate si autorizate

Omul este o fiinta cu multa valoarea, tocmai de aceea el este respectat si in timpul vietii, dar si cand...

EvenimentO zi inainte

Incompetenta conducerii Politiei Locale Ploiesti taxata de instanta

De la intrarea României în UE în 2007, PIB-ul țării a crescut constant de la 123,7 miliarde de euro la...

Eveniment2 zile inainte

Un articol tipic „Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta de a se afla adevarul ci de a manipula

Un articol tipic ” Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta...

Eveniment3 zile inainte

IPJ Prahova sta pe butoi de pulbere/De la culoarea „rosie” (grena) la portocaliu – galben, cu „sageata”

Un articol tipic ” Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta...

Eveniment4 zile inainte

Fostul şef al IPJ Prahova Viorel Dosaru si-a „cumparat de la bec” o banda dintr-o strada in Parcul Industrial Ploiesti/Fostii subalterni de la Politia Rutiera se fac ca au „orbul gainilor”

Un articol tipic ” Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta...

Eveniment5 zile inainte

Biroul şi Directoratul de Informaţii al Comunităţii de Informaţii al Consiliului Naţional de Securitate al SUA, alertate de mai multe ori în cazul ambasadorului SUA la UE, Gordon Sondland, şi mai mulţi oficiali români

Articolul care urmează nu este despre România stat de drept, acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România,...

Eveniment6 zile inainte

Doamna ministru al educatiei este REALA?

Procedura asumării răspunderii prin Parlament se aplică în mod excepțional. Este prevăzută prin Constituție, pentru că părinții Legii Fundamentale au...

Uncategorized7 zile inainte

Cea mai profitabila meserie in randul studentelor

A fi studenta in Bucuresti nu este un lucru deloc usor. Fiind un oras scump, o mare majoritate a fetelor...

EvenimentO săptămână inainte

Jocul politic în jurul valorii de 4,8 lei pentru un Euro a imputinat rezervele valutare cu peste un miliard de Euro

(Preluare Inpolitics): Ziua de 1 decembrie a fost, anul acesta, una mai specială: pe lîngă aniversarea Marii Uniri, a fost...

Știrile Săptămânii