Connect with us

Eveniment

CARACATITA – Faza defectiunii “SISTEMULUI”

Publicat

pe

Am sa incep cu concluzia pentru a nu lasa loc de confuzii:

“SISTEMUL” a fost creat de servicile secrete si s-a naruit din cauza conflictului la varf si a unei conjuncturi favorabile ocultate din exterior! Romania risca dezastre identice cu ale Italiei, recoltate din activitatea malefica a lojei « Propaganda Due » si al sau Licio Gelli. Acesta este momentul defectiunii Udrea !

Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit,social. Afacerea a inceput inca din faza de pregatire a loviturii de stat din decembrie,plan la care s-au adaugat, ca poamele pe ciorchine, diversi inchipuiti, multi derapand sau fiind parasiti dupa epuizarea interesului pe care l-au reprezentat. Erau ceva ani, pana in dec ’89, de cand Securitatea nu mai prezenta incredere pentru Ceausescu si nu reprezenta acea politie politica, impresie mentinuta intentionat vie, dupa evenimente si fortat, in constiinta nerodata a majoritatii, pentru ascunderea constructiei ilegale a adevaratei puteri ! Inainte de evenimente Sectia militara a CC al PCR (printre vasnicii ofiteri se numara si tatal pseudorazvratitei Monica Macovei)lucra cu sarg la pregatirea celei de-a doua, si chiar a treia, garnituri de conducere viitoare. Singurul organism ultrasecret purtator al increderii totale a Conducatorului era DIA cu ai sai « acoperiti » pregatiti inclusiv pentru ideea bombastica de « razboi al intregului popor », sarcina de care s-au si achitat, intocmind « nota de plata » cu mortii « revolutiei ». Crimele odata comise, prin unelte bine instruite, criminalii au inceput a-si organiza puterea in cunostinta de cauza. Grupul de intelectuali idealisti, alipiti de « emanati » si necesari imaginii de ansamblu, a fost folosit pentru a controla temperatura multimilor, slabind sau intetind focul manipularii. Priceputii, unii scoliti la propriu, altii prin corespondenta, au inceput a construi « CARACATITA » !

Securitatea fiind total compromisa in convingerile conspiratorilor, se impunea totusi a reprezenta, pentru o perioada cat mai scurta, cadrul “SISTEMULUI”, pentru ca valoarea informativa si contrainformativa era de necontestat. Asa ca printre primele asa zise decrete ale « spumei revolutionare » a fost desfiintarea Securitatii si aducerea structurilor in curtea armatei, mai precis subalterne DIA. Toate unitatile teritoriale, cat si directiile centrale au fost « dotate » cu cadre de conducere ale armatei, acestea disparand in neant dupa cateva luni, atunci cand jocurile, la centru, se ispravisera. Asa a aparut individul Magureanu, alias Imre Astalos, fost ofiter de securitate, fost cadru de nadejde, pregatitor al trecatorilor pe la « Stefan Gheorghiu », trimis apoi in fezandare prin Focsani ca urmare a unor relatii cu o grupare marginala a politicii comuniste, aflata in fronda pasiva fata de Ceausescu, dar reactivata subit de KGB odata cu politica « dezghetului » in care a confirmat Gorbaciov.

Adanc miscat, cu ani in urma, de importanta KGB-lui in viitorul omenirii, acest Magureanu a fost initiatorul « SISTEMULUI », pe care l-a conceput a fi creierul CARACATITEI si izvor nesecat al viitoarelor tentacule de control si stapanire a tot ce misca, in politica, economie si societate. Dar a sfarsit, in scurt timp, in a nu fi singurul sef acestuia, pentru ca la el s-au alipit interese ce reprezentau alte forte interne, slujite disciplinat de « cei pregatiti » de Ceausescu pentru conducere viitoare, la randu-le papusi manevrate de SIE , DIA si… mai stiu cine ! A urmat perioada « primenirii » aparatului de informatii al noului SRI, plantarea noilor sefi, cat si completarea cu cadre ale DIA aparute prin toate unitatile (cativa au ricosat tocmai in Parlamentul actual). In paralel, as zice cu prioritate, s-a trecut la inventarierea « interesata » a arhivelor informative si ale fondului informativ, locuri din care au rezultat adevarate “comori” , adica multime de identitati posibil de santajat in folosul puterii abia instituite, dar necesar a fi batuta in cuie.

Asa au inceput a fi populate scaunele din mass media, justitie, parchete, aparat de stat si guvernamental, banci, institutii administrative, economice, comerciale, turistice etc.

Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit, social. de carton, alde Paunestii, Voiculescu, Adamescu etc. Suparat tare ca a pierdut din fief un tronson specializat, tot cam pe atunci a introdus Magureanu modelul GRU in munca informative interna, cel al “ofiterilor acoperiti”, pana atunci apanajul DIE si DIA, dar folosindu-I cu totul altcumva, cu relevanta mare in ceea ce vedem acum pe multimea de posturi tv. Era momentul potrivit, incepea privatizarea concretizata in distrugerea economiei

nationale, iar Imre Astalos nu putea lipsi de la impartirea uriasului tort. Cam pe atunci au aparut « mogulii » in mass media, necesari cu stringenta, pentru ca masura principala in planul de ansamblu era manipularea prostimii !

Munca asidua depusa de acest alogen a dus la stratificarea relatiei informative in SRI. Majoritatea efectivului era alergat pentru culegerea de informatii conform planului de cautare, nu cu mult diferit de cel al fostei Securitatati, dar care profila o matrice ale unor interese aflate in spatele aparatului informativ. Incepuse faza de distrugere programata a economiei nationale, a capacitatii de aparare si a bulversarii sociale. Profitandu-se de anvergura pachetului de pretentii al lumii

occidentale, legate de accederea tarii in NATO si UE, interesele imediate ale potentatilor zilei au expandat, Romania devenind prada profitorilor din SISTEM, informati si totodata protejati de conducerile celor catorva servicii

secrete aparute in paralel. Pe undeva era si normal ca alti lideri, confirmati politic, sa nu fie multumiti de ceea ce primeau de la Astalos si sa caute inversarea polaritatii din sistemul de informatii, motiv pentru care au aparut servicii la interne, in justitie, ministerul public si in alte ministere, chiar daca nu confirmate oficial ca celelalte !

Daca pana atunci institutia « ofiterului acoperit » era apanajul exclusiv al DIA si SIE, fiecare sef de serviciu, si mai mult decat toti Magureanu, si-a format unitatea proprie, folosita atipic.

Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit, social. de carton, alde Paunestiideturnat in folosul unei tagme, dovedite actual cu mult mai periculoase decat model, Mafia italiana (n.Magureanu si unul dintre discipolii lui, fost sef SRI Prahova, col. Paltanea erau in scriptele DNA sectia militara intr-un dosar de tradare prin transmitere de secrete, pe filiera italiana via Cipru. Pana acum, din dosar, s-a cam ales praful).Crunt a fost ca la schimbarea ocazionata de pendulul politic intern, fortele din opozitia liberal-taranista si-au insusit tehnica SISTEMULUI si, apreciind-o corespunzator, i-au redat cursul firesc marind astfel distanta de interese dintre clasa politica si popor. Reprezentantii politici s-au inconjurat de o patura subtire de profitori, cu totii fiind protejati de serviciile secrete partase, prin conducerea lor, la jaful sistemic din Romania. Neschimbata a ramas situatia si la revenirea social democrata, dar acum SISTEMUL a beneficiat de slefuire, aportul lui Adrian Nastase fiind definitoriu in pervertirea acestuia. Practic, fostul politician, care a platit infim de putin comparativ cu uriasa sa vina, perfectionase intrepatrunderea anticonstitutionala intre puterile statului, accesandu-le dupa chef. Pare-se ca prietenia cu Silvio Berlusconi, pion activ in Propaganda Due, a lasat grave urme si, chiar daca nefericita prin aparitia altei identitati nenorocite, stoparea accesului spre presedintie a fost utila.

O scurta privire asupra potentatilor nationali dovedeste ca au crescut « odata cu tara ». Nume ca Voiculescu, Magureanu, Adamescu, Tender, Bitner, Bobic, Iacubov, fratii Gardean, fratii Iancu, fratii Cristescu, Popovici si Badea ginerii lui Ion Dinca, Petre Roman, Iliescu, Basescu, gr.Stanculescu, Videanu, Berceanu, Vantu, Geoana, Udrea, Cocos, Maior, Coldea si multi altii sunt identitati ale jafului criminal faptuit cu sprijinul SISTEMULUI si din interiorul lui.

Aparitia lui Basescu nu a facut decat sa scliviseasca fata organizatiei si sa o duca spre noi culmi de victorie. Nici nu putea proceda altfel unul dintre pionii structurilor, aliniat informativ de contrainformatiile militare si apoi lansat in lumea pestrita a fostei DIE. Facand parte din acea garnitura de nivel doi/trei, al viitorilor conducatori vazuti de Ceausescu, protejat, in ordinea devenirii, de gr.Ion Dinca,gr.Ion Coman (cu a sa sectie militara a CC al PCR), si apoi gr.Vasile Milea si gr. Victor Athanasie Stanculescu, fostul presedinte Basescu, acest diform fizic si intelectual exemplar din panoplia politicii nationale, a perfectionat SISTEMUL si a pus tara la dispozitia potentatilor preferati.

Angrenat progresiv in grave acte si fapte, incepand cu vanzarea flotei si continuand cu « mineriada », a fost tras cu ata spre piedestalul supremei functii in stat, moment in care a era total implicat in manevrele oculte ale serviciilor secrete.

Santajabil, datorita trecutului, a intrat in pozitie subalterna in cadrul SISTEMULUI, paianjenul care a controlat, si inca o mai face, panza devenind « omul » lui bun la toate, gr.Coldea. Lipsit de orizont intelectual, dar cu o bolnava ambitie asezonata cu idei fixe, Coldea a fost impins in ochii lui Basescu de asociatii lui in jocul politic murdar, primarul Falca si cumatrul Seculici, boiernasi de Arad. Era exact ceea ce-si dorea Basescu, un functionar habotnic, slugarnic, capabil de orice pentru a-si satisface seful, ceea ce s-a si vazut in timp. Pion activ in operatiunea secretizata « rapirea din Serai » (Omar Hayssam), croita pentru spor de imagine, dar proptita in gard ca malversatie curata, acest Coldea si-a stiut exploata capitalul de incredere si s-a catarat subit in formidabila functie de prim adjunct al sefului SRI, in fapt conducatorul de facto al institutiei, preluand cu persuasiune si conducerea SISTEMULUI. A inceput prin a-si ordona afacerile interne, prin asigurarea functiilor subalterne cu apropiati : propria-i sotie catarata in functia de sef Serviciu Protocol al SRI ai apoi in comanda Centrului de Psihologie al SRI, cumnati, veri, verisoare, fini, pozati in functii de conducere in structuri judetene, colegi si prieteni adusi in principalele functii de comanda din SRI si avansati, cu totii, contrar legii, in grad de generali de catre Basescu (n.r fara a avea cunostinta de ce se afla in spate). Rezolvandu-si spatele a dat iama in justie, parchete centrale, in Ministerul de Interne, Ministerul de Externe, SPP, administratie, mass-media, mediul de afaceri, unde si-a implantat « ofiterii acoperiti » .

Toate au mers ceas, chiar daca mici sincope in politica rascoleau mass media. Erau chiar bune pentru definirea conflictului inerent unei democratii parlamentare. De o parte si de alta a esichierului politic structurile

informative permiteau mentinerea in lesa a tuturor politicienilor, mai ales ca accesul la banul public era restrictionat exclusiv in folosul lor. Mici lectii erau date neofitilor care calcau in strachini, in fapt pleava « organigramei » SISTEMULUI . Aflat pe ultimul drum (inca nu acela…) Basescu n-a mai reusit sa tina in frau orgoliile celor care l-au slujit, mai ales ca aparusera subit noi pretendenti la ciolan, fie prezidential sau de premier. In toti anii de mandat a reusit sa cotropeasca total justitia, asa ca folosea aceasta putere in stat ca reactie contra potentialilor dusmani. La fel si Internele, fara sa mai vorbim de zona de inteligence. Structura paranoida nu i-a permis sa zareasca pericolul concentrarii puterii in zona tenebrelor. Colectionarii de date si informatii sunt cei mai puternici si, cu cat aria elitelor in materie se restrange, cu atat mai mare devine pericolul. Aprinderea ambitiilor mocnite in tainita unuia dintre stapanii informatiilor, anume George Maior, a complicat jocurile de putere, mai ales ca timp de zece ani liniaritatea SISTEMULUI a relaxat competitia, deconectand competitorii. Individul era sigur de postul de premier pe doua din cele trei viabile candidaturi la prezidentiale : linia Ponta – valabila in increngatura de cumetrii vechi si linia Udrea – cu care cocheta din rasputeri, impartasindu-si deseori roadele mosmoandelor facute. Linia Iohannis picase in desuetudine inca din perioada in care, cu totii, au sapat la temelia liberalilor cat si a lui Crin Antonescu, pentru a le separa constructia politica atipica si a deschide calea lui

Ponta. In toata aceasta tevatura, numarul doi din SRI, in fapt seful profesional real, gr.Coldea, juca si el la toate capetele, in unele mascat fata de superiorul sau institutional. Dar si lui ii era straina linia Iohannis, asa cum, de altfel, le-a fost straina mai tuturor pana a deveni realitate. Alegatiile prezente, cum ca generalul a « lucrat » pentru presedintele actual al Romaniei, fac parte din panoplia manipularii poporului prin agentii de influenta din mass media nationala. Unde nu si-ar fi dorit sa aiba inspiratia pariului pe reusita lui Klaus Iohannis !?

Paralizia s-a instalat progresiv peste intuitia doritorilor de putere, complici incrucisati pana-n alegeri, iar eforturile de redresare functionala au dat in clocot. Drept dovada iesirea la rampa a sefului de suprafata al SRI si lansarea ideii unificarii cu SIE, sau aventuroasa imbrancire a Curtii Constitutionale in materia legii « Big Brother ». Au fost doar doua dintre masurile de acoperire a motivului real pentru care Maior a trebuit sa-si dea demisia. Dar pentru a intelege asta ar trebui sa constientizam ca eforturile de scoatere din joben al unui presedinte « amiabil », oricare in afara lui

Iohannis, au fost sustinute agresiv de diversi oameni de afaceri, categoria victima, aflati in anturajul imediat al sforarilor principali, adica Maior, Coldea, Udrea, Ponta. Unii dintre acestia l-au…turnat efectiv pe Maior, probatoriu completat, la vedere, de Moraru/Nasu-tv. demonstrand modul in care a fost « ancorata » aproape toata mass media la carul serviciilor secrete.

Manipularea sau impiedicarea dreptului la informare a cetatenilor este o crima, sporita in intensitate de calitatea faptuitorilor : Seful si adjunctul unuia dintre serviciile de informatii. Asta demonstreaza atentatul comis de putere asupra « paznicului democratiei », crima de inalta tradare fata de popor si tara !

Marea surpriza a alegerilor prezidentiale a insemnat inceputul sfarsitului pentru SISTEM. Initiatii stiu ca materialul uman este divers, la fel cum diversificate sunt si interesele imediate. Multime de cadre, din principalele

servicii secrete, servicii corespondente ale internelor sau armatei, din justitie, parchete de diverse tipuri, sunt disciplinate pana la proba contrarie. Datele si dosarele formate in ultimii douazeci de ani si folosite la santaj si influenta, isi au paternitatea in efortul profesionistilor din structuri, multi dintre ei rasufland usurati odata cu schimbarile produse in fruntea statului. Mirarea exprimata pregnant de raspandacii de pana mai ieri, ai gandirii basiste, din pacate ramasi formatori de opinie in mass media, fata de avalansa informationala privind multiple infractiuni are astfel o explicatie simpla. Acesta este motivul principal pentru care evenimentele parca au explodat. Adiacent, cel de-al doilea motiv, tine de instinctul de supravietuire, valorificat in temeiul modificarilor din CP si CPP, care permit injumatatirea pedepsei in caz de dovedire a « valorii » cetatenesti prin reclamarea unei infractiuni grave, cu obiect, subiect, latura subiectiva si obiectiva.

Cel de-al treilea motiv este cel dat de avaria de SISTEM, de panica si deziluzia creata in randul celor care se considerau inviolabili, subiecte, la randu-le, ale consacratului « Big Brother » din panoplia investigatiilor CIA si serviciilor occidentale. Si acest punct merita comentat, pentru ca legaturile SISTEMULUI trebuie retezate, din interes pur national !

Infractorii vazuti si cei care vor urma la vedere, precum si « SISTEMUL » in sine, nu au constientizat ca « cineva » este atent la modul in care Romania se chinuie sa treaca pe sub « furcile Caudine » ale alipirii la Occidentul dezvoltat. Astfel au fost lasati sa creasca si apoi au cernut o generatie de hoti, escroci si sarlatani, de care observatorii insusi s-au folosit in acumulat partea lor de prada. Din

pacate, astfel de evenimente se intampla atunci cand teritoriul tinta ajunge tabula rasa, pentru noi fiind un amar semnal vizavi de o situatie in care n-am fi ajuns daca preveneam instituirea SISTEMULUI. Momentul « Udrea », foarte bine asamblat in derularea de eveniment, a marcat prabusirea unei randuieli laborios organizata sub control secret.

Disfunctia prima nu a fost la Elena Udrea ci la fosta colega de codoslac, Laura Codruta Kovesi. Ea a defectat din ordin… mai puternic decat al lui Coldea si Basescu, ei fiind cei care nu si-au dat seama ca « lucratura » lor a fost

« dublata ». Unii spun ca exista insa certitudinea ca sefa DNA nu a participat la nicio impartire a prazilor ! Asa o fi !? La primul semnal ca situatia incepe sa miroasa, Elena Udrea a pronuntat aluziv identitatea lui Coldea dupa ce acesta nu reactionase la amenintarile « tete a tete », pentru ca nici el si nici George Maior nu prevazusera o asa criza, visele lor fiind ocupate cu subiecte mai importante :

bani, functii, bani, functii…Reactia SISTEMULUI a pornit insa, fortele implementate in timp la toate posturile tv tocand « infractoarea » si cainand serviciile, mai ales pe sefii acestora prezentati ca eminente cenusii. Nimic mai fals si asta tine de deontologia profesiei de jurnalist, pentru ca mass media abunda de date si informatii in ce-i privea pe Maior si Coldea, iar evidenta

obliga la informare corecta. In esenta doua jigodii, ca majoritatea celor adunati in grupul vanzatorilor de tara. In spatele fiecaruia stau zeci deinfractiuni care in fostul cod penal se numeau si se pedepseau altfel.

Elena Udrea si puzderia celor identificati, precum si a celor care vor mai aparea, complici la mega escrocheriile devoalate in urmarirea penala a DNA, isi vor urma destinul. Dar nu fiti tentati sa nu vedeti padurea din cauza

copacilor ! Pericolul se afla in cealalta parte, acolo unde s-au copt planurile acestui perpetuum mobile criminal, mediul care a fost preluat de la Imre Astalos, perfectionat cu aportul lui Adrian Nastase si apoi finisat de

Basescu, aceste servicii secrete populate in sistem de cumetrie, promotor al SISTEMULUI care ne-a descompus tara. Simulacrul de control al comisiei parlamentare este principalul compromis pe care si l-au aranjat susanistii politicii de carnaval. Voci informate, inclusiv dintre colegii parlamentari, dau ca populata aceasta comisie cu ofiteri acoperiti, asa ca nu mira pe nimeni ineficienta programata. Prin comparatie, in parlamentele occidentale, membri comisiei de specialitate au fiecare cate un grup de consilieri, foste cadre de informatii cu aport de o viata in serviciile secrete care, sub inalt juramant, isi fac datoria analizand, in deplina cunostinta de cauza, activitatea secreta, pentru a nu depasi cadrul legal. La noi, controlul este inversat si s-a transformat in cutuma, devenind uzuala « aprecierea » cum ca alaiul celor mai importanti politicieni, sau guvernanti, ar avea epoleti pe umar. In fapt un gest de care toti sunteti constienti, bataia umarului cu doua degete, o uriasa si malefica plasa tesuta in imbarligata noastra devenire social-politica.

Justitia a scapat « la drum », libera de constrangeri, eficienta ei rezultand din

lehamitea profesionistilor tinuti in frau de sefii inscaunati politic, dar si din primenirea cu cadre noi. Conserve ca Bordea sau Muscalu, adanc implicati in SISTEM, vor trebui sa paraseasca CSM, terenul fiind deja minat pentru unii ca ei.

Acelasi lucru se va petrece si in servicii, atunci cand vor disparea ciudati ca Maior, Codea, cu toata garnitura lor din organigrama conducerii, dar si « inspectori » ca Ghita & Co. Disparand caizii se ratacesc si cozile lor de

topor cu care au infestat conducerile celorilalte structuri, ca DGIPI( seful informatiilor, un anume Dumitrache Silviu, este fiul unui fost colonel SRI arestat in grupul gr.Soare, dar si ginerele infractorului Luca Liviu !?), sau SPP(dotat de Coldea cu sef al Div. informatii), precum si multe altele cunoscute deja, inclusiv din cateva, rare, interpelari parlamentare.

Nimic nu se va drege totusi fara un audit pe informatii efectuat de profesionisti !

Pentru ca altfel, in bunul obicei al javrelor, totul va sta ascuns, multime de cadre obediente din varii motive cautand sa-si plateasca datoria. Aceste motive incep cu angajarile pe baza de rudenie, cumetrie, pile si relatii, SRI fiind infestat/compromis, si continua cu implicarea in operatiuni de genul celei « secretizate !

Amare momente pentru Romania, dezbracata in fata evenimentelor nefericite interne si lipsita de vointa in relatiile internationale, datorate tocmai deturnarii rolului paznicilor democratiei nationale si alienarii valorilor diplomatiei. Nu

institutiile trebuiesc condamnate, ci indivizii strecurati in rolul vietii lor dovedit a fi criminal pentru tara si popor. Si ganditi-va ca totul s-a petrecut cu complicitatea noastra, a tuturor !

(MUGUR PREDA Bucuresti)

Articolul CARACATITA – Faza defectiunii “SISTEMULUI” apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Eveniment

Procurorul Ionuţ Botnaru şi-a retras candidatura pentru funcţia de şef al DNA

Publicat

pe

”Teroriștii” din decembrie au fost securiștii aflați sub comanda lui Iulian Vlad, securisti care ne conduc si azi si/sau sunt formatori de „opinie”.

Ziarul Incisiv de Prahova a publicat sute de articole despre acesta tema. In sfarist, un ziar de renume confirma dezvaluirile noastre, Newsweek Romania.
O serie de evenimente bizare din zilele tulburi ale Revoluției din decembrie ’89, petrecute la Brașov, au fost anchetate superficial de procurorul Cătălin Ranco Pițu, actual candidat la șefia Secției Parchetelor Militare (SPM).
Acesta nu lămurește aspecte esențiale în cazul ”Tudor Molan”, care ștaș din Brașov unul dintre teroriștii care au tras asupra militarilor și revoluționarilor, și a recunoscut acest lucru. În plus, el a afirmat că a folosit o armă pusă la dispoziție de un ofițer de Securitate.
Secția Parchetelor Militare (SPM) din cadrul Parchetului General a finalizat rechizitoriul în Dosarul Revoluției în aprilie 2019 și l-a înaintat instanței de judecată.
Procuror de caz a fost Cătălin Ranco Pițu (foto), iar rechizitoriul a fost contra-semnat de fostul șef al SPM, Gheorghe Coșneanu. Pițu este în momentul de față candidat la șefia Secției Parchetelor Militare, funcție rămasă vacantă după ce Coșneanu a fost trimis la pensie, începând cu 3 ianuarie.
Principalul reproș care le este adus procurorilor militari este că au evitat să ancheteze responsabilitatea Securității conduse de generalul Iulian Vlad în crimele din timpul Revoluției, în special după 22 decembrie 1989.
Despre vinovăția securiștilor a scris istoricul Mădălin Hodor, în studiul intitulat „Cine a tras în noi după 22- Studiu asupra vinovățiilor pentru victimele Revoluției Române din decembrie 1989”, semnat împreună cu Andrei Ursu și Roland O. Thomasson.
Studiul a fost publicat în revista Noua Revistă a Drepturilor Omului (NRDO) din aprilie 2018. Acest studiu este un instrument foarte eficient în a demonstra ”stângăciile”, ca să folosim un eufemism, procurorilor militari în investigarea evenimentelor din decembrie ’89.
În mod evident, rechizitoriul poate fi lesne catalogat drept incomplet, superficial, în ciuda faptului că a fost așteptat 30 de ani de opinia publică din România.
Newsweek România a analizat cazul ”Tudor Molan” și a identificat multe vulnerabilități în rechizitoriu, fiind vorba fie despre incompetență, fie de lipsă de preocupare pentru aflarea adevărului.
Tudor Molan este, după cum spuneam, printre puținii suspecți de terorism- dacă nu singurul- care a recunoscut acest lucru. Doar în primă fază. A admis că a tras asupra brașovenilor cu o armă, ce i-a fost pusă la dispoziție de un ofițer de Securitate.
Declarația aceasta susține ipoteza cercetătorilor Ursu, Hodor și Thomasson, potrivit căreia ”teroriștii” din decembrie au fost securiștii aflați sub comanda lui Iulian Vlad.
Din păcate, Tudor Molan nu a mai recunoscut ulterior că a primit arma de la un ofițer de Securitate și a murit în arest, în condiții suspecte, la începutul anului 1990.
Ce s-a întâmplat în decembrie ’89
Reconstituirea evenimentelor se bazează pe studiul celor trei istorici, Ursu, Hodor și Thomasson, dar și pe sinteza efectuată în 1994 de Parchetele Militare despre cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, ce are la bază concluziile Comisiei Senatoriale, dosar nr. 53/J.I.3, la capitolul intitulat „Suspecţi de acte terorist-diversioniste”. Sinteza este citată pe larg în rechizitoriul SPM de anul trecut.
Astfel, pe 24 decembrie 1989, Procuratura Militară Brașov a dispus începerea urmăririi penale pentru deţinere ilegală de armament și a emis mandatul de arestare nr. 24/301 pe numele lui Tudor Molan, de profesie poștaș, care a depus în Arestul Miliţiei judeţene Braşov.
În dimineața zilei de 23 decembrie 1989, locotenentul Negulescu conducea un pluton de militari amplasat în zona Oficiului Poștal nr. 1 din Brașov. După o noapte în care în zona centrală a orașului s-a tras din toate părțile și au existat numeroase victime, el a primit ordinul să cerceteze turnul Bisericii Evanghelice, loc în care existau informații că s-ar fi adăpostit ”teroriști”.
Însoțit de militarii din subordine, ofițerul s-a deplasat în zonă și după ce oamenii săi au executat un foc de baraj asupra turnului, ofițerul a cercetat intrarea în biserică și a descoperit că aceasta era încuiată.
De asemenea, ușa de acces spre turn era și ea încuiată pe dinafară, astfel încât a tras concluzia că nimeni nu ar fi putut urca sus pentru a trage. Tocmai când se pregătea să se întoarcă și să raporteze rezultatele misiunii sale, atenția i-a fost atrasă de strigătele unor cetățeni, care i-au semnalat că doi indivizi înarmați au sărit gardul cimitirului protestant și au fugit în direcția unor blocuri din zonă.
Însoțit de o parte a plutonului, a pornit în urmărirea lor, dar nu a ajuns prea departe, pentru că, în dreptul intrării în Cimitirul Evanghelic, a dat nas în nas cu un civil, care avea pe umăr un PSL (pușcă semiautomată cu lunetă- n.a.) și muniție.
Respectivul era urmat de o mulțime agitată care striga <<Uite-l! Uite-l! Ăsta e!>>. Soldatul M. Mustețiu, unul dintre militarii din pluton, l-a somat să se predea.
Conform declarației acestuia dată în fața procurorilor militari, în acel moment <<civilul>> Tudor Molan, a ridicat mâna stângă în sus, iar cu dreapta a îndreptat arma asupra militarilor, cu intenția de a deschide focul asupra lor.
Mustețiu a executat foc de avertisment la picioare cu pistolul-mitralieră din dotare, fără a-l lovi. Cetățenii, care între timp l-au ajuns din urmă pe civil, i-au smuls arma, l-au imobilizat și au început să-l lovească.
Conform aceluiași martor, în momentul când oamenii i-au predat respectiva armă, a observat că avea cartuș pe țeavă și încă două în magazie.
După ce situația s-a mai liniștit, locotenentul Negulescu l-a scos pe Molan din clădirea Poștei și l-a dus la sediul Comitetul Județean de Partid unde se instalase conducerea revoluționară.
Aici l-a predat generalului Florescu (rechizitoriul procurorilor militari menționează numele Florea- n.red.), comandantul garnizoanei, ales ad-hoc șef al F.S.N. Brașov, și i-a raportat circumstanțele în care l-a capturat. Florescu a decis să cheme imediat un procuror militar și l-a dat în paza unui ofițer aflat în sediu, împreună cu arma capturată, solicitând ca acesta să-l interogheze.
Spre surprinderea tuturor, Molan, nu numai că a recunoscut senin că a tras în noaptea de 22/23 decembrie 1989 asupra oamenilor și militarilor adunați în Piața Centrală din Brașov, dintr-un cavou aflat în incinta Cimitirului Evanghelic, dar a afirmat și că primise arma de la un ofițer de Securitate pe nume Morariu. Despre acesta a spus că era coordonatorul unei rețele formate din colaboratori înarmați, care au primit aceeași misiune ca și el.
La indicațiile lui, militarii au scris pe două bucăți de plic alb numele a opt persoane, însoțite de adresele lor și de tipul de armă cu care ar fi fost înarmați (pistoale, puști cu lunetă și arme automate) de același ofițer Morariu.
Când procurorul Câmpean i-a luat prima declarație, în aceeași zi, Molan a reconfirmat în scris cele relatate verbal. A oferit și alte detalii. A recunoscut că era informator al Securității și că face parte din rețeaua dirijată de locotenentul-major Lazăr Morariu, ofițer de obiectiv la Oficiul Poștal nr. 1, unde el se angajase din anul 1973.
Conform celor relatate de el, pe 20 decembrie 1989, ar fi fost convocat, împreună cu alte persoane, la o casă conspirativă situată într-o vilă de pe Dealul Cetății, unde Morariu le-ar fi dat arme și le-ar fi ordonat să tragă în „oamenii și militarii adunați în piață”.
De asemenea, ofițerul de Securitate ar fi afirmat că situația „s-a înrăutățit” și că „nu ne vor mai lua prin surprindere ca la Timișoara”.
Neconcordanțe între istorici și procurori
Cei trei istorici susțin că Tudor Molan și-a schimbat declarația inițială pe 25 decembrie. Procurorii militari spun că pe 25 decembrie Molan și-a menținut declarațiile inițiale, pe care le-a schimbat abia pe 31 decembrie.
El a modificat un singur aspect din cele relatate inițial: nu a mai recunoscut că are arma de la ofițerul de Securitate Morariu.
În acest punct apar noi neconcordanțe între istorici și procurori.
Procurorii susțin că Molan i-a ”îndepărtat din declarații pe ofițerii de securitate”. Care ofițeri, din moment ce Molan a menționat un singur nume: Morariu? Lucru menționat, culmea, în rechizitoriul SPM.
Apoi procurorul Pițu întărește ideea că au fost mai multe persoane: ”Persoanele indicate în declaraţiile iniţiale au negat orice legături cu faptele relatate de Molan Tudor”.
Mai mult, chiar procurorii recunosc că au luat declarații doar de la ”martori oculari privind conduita lui Molan Tudor, prinderea, agresarea şi detenţia acestuia.”
Nu a fost interogat ofițerul Morariu sau alte persoane care să confirme sau să infirme cele susținute de Molan în declarația inițială.
Ca să nu mai vorbim de faptul că, la 15 ianuarie 1990, Mihai Clipea, a declarat, potrivit cotidianului ”Adevărul”, că la 23 decembrie 1989 se afla în arestul Miliţiei Braşov, unde a stat în celulă cu Molan.
Clipea a afirmat că, după câteva zile, în aceeaşi cameră a fost introdus şi ofiţerul de Securitate Lazăr Morariu, adică exact cel pe care Tudor Molan îl indicase că ar fi stat la originea activării reţelei de informatori care au tras din diverse puncte.
Mărturia lui Mihai Clipea lipsește din rechizitoriul întocmit de procurorul- candidat Pițu.
Referitor la acest caz, fostul senator Adrian Popescu-Necşeşti, membru în Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, declara: „Acest Morariu l-a găsit pe Molan în celulă şi l-a bătut, i-a spart sternul, i-a spart coastele, ca să revină asupra declaraţiilor. Molan a murit pentru că a fost bătut în închisoare de acel ofiţer de Securitate care i-a dat arma. Cazul Molan e unul concret în care se vede că teroriştii au fost agenţi recrutaţi de Securitate”.
O neconcordanță și mai flagrantă: istoricii spun că Molan ar fi susținut că primit arma ”de la Victor Adochiței, rezident al rețelei dirijate de Morariu, pe data de 22 decembrie 1989, orele 16.00.”
Procurorii insistă că Molan a indicat doi indivizi necunoscuți. ”În dimineaţa de 23.12.1989, mergând la serviciu, în dreptul şcolii de partid, doi indivizi necunoscuţi l-au obligat să ia de la ei arma cu lunetă , l-au condus la cimitir, de unde a tras şi el câteva focuri de armă.”
Numele Adochiței este important, pentru că cercetările pot fi extinse și se poate ajunge la ”rețeaua Morariu”. Un aspect pe care procurorul Pițu l-a ignorat.
În plus, Secția Parchetelor Militare nu a cercetat o chestiune extrem de importantă din dosar.
”La data de 27 decembrie 1989, procurorul militar a întocmit o notă în care a consemnat că i s-a confirmat telefonic de către comandantul UM 01090 Predeal că arma respectivă (cu care Molan a recunoscut că a tras- n. red.) aparţine acelei unităţi şi a fost în dotarea soldatului I.L. care a fost împuşcat mortal în noapte de 22/23.12.1989 în apropierea poştei din Braşov”.
Acest aspect nu a fost verificat de procurorul Pițu, iar șeful său ierarhic nu i-a cerut să investigheze în profunzime.
În rechizitoriu scrie doar că ”în cimitir s-au găsit unele tuburi de cartuşe, pentru arma ZB şi pentru pistol mitralieră calibru 7,62 mm”.
Procurorii SPM menționează însă: ”Inexplicabil este faptul că până la 27.12.1989 nu a existat nicio preocupare în legătură cu arma şi muniţia găsite asupra lui Molan Tudor. Nu se ştie unde a stat şi cine a preluat-o până la această dată (…)”
Asta înseamnă că în acest interval arma putea fi înlocuită. Ceea ce impunea cu atât mai mult o cercetare mai amănunțită.
Mistere medicale
Pe de altă parte, istoricii scot în evidență o sarabandă de mistere medicale, care culminează cu moartea lui Tudor Molan.
Astfel, pentru că procurorul Câmpeanu avea deja dubii referitoare la declarațiile acestuia, a decis, după schimbarea bruscă a celor relatate de Molan, să-l supună unui examen medical complet, inclusiv psihiatric.
Comisia medico-legală compusă din doctorii Alexandru Moga (medic primar) Mihaela Gădărițeanu și Horia Bota (medici psihiatri) l-a examinat pe Teodor Molan în ziua de 28 decembrie 1989.
Concluziile expertizei cu nr. 4073/E au fost că are „discernământ păstrat” și că „prezintă unele leziuni corporale (excoriații și echimoze) pentru vindecarea cărora necesită îngrijire medicală”.
Prin urmare a devenit necesară efectuarea unei investigații medicale mai atente, care s-a realizat pe 3 ianuarie 1990. Laboratorul de Medicină Legală Brașov a eliberat, la această dată, o expertiză care menționează că Molan Tudor a fost examinat radiologic și „prezintă fracturi cu deplasarea posterioară a coastei a IX-a dreapta și a coastelor VIII-IX stânga. Loviturile pot data din 23 decembrie 1989 și necesită 14-15 zile îngrijire”.
Deși, de la ultima examinare medicală, cea din 28 decembrie 1989, starea sănătății lui Molan părea să se fi agravat, din nou nu exista nici un indiciu că aceasta ar fi fost de natură să îi pună viața în pericol.
Adevăratul mister medical a început însă în noaptea de 8/9 ianuarie 1990, pentru că, în respectiva noapte, Tudor Molan a decedat în celula în care era încarcerat în arestul Miliției Brașov.
Autopsia, efectuată de același medic, Alexandru Moga, cel care îl consultase prima dată în 28 decembrie 1989, menționează că „la nivelul scheletului toracic se constată fractura transversală a corpului sternal și fractura coastelor de II-XII, pe linie axială medie”.
Asta înseamnă că toracele lui Tudor Molan fusese zdrobit. În mod paradoxal, se menționează că moartea a fost „patologică, neviolentă și s-a datorat insuficienței cardiace acute”.
Dosarul a fost redeschis în 1995
Această neconcordanță flagrantă i-a atras atenția generalului magistrat Ioan Dan, în anul 1994, când a cerut redeschiderea anchetei în cazul Molan. Era nemulțumit și de faptul că toate cercetările fuseseră sistate încă din 1990.
Cazul primise un NUP motivat de „decesul suspectului”, dar soluția era complet ilegală pentru că se referea doar la acuzația inițială de „deținere ilegală de armament”, fără să facă nicio trimitere la faptul că Molan fusese reținut de fapt ca suspect de terorism și nici la moartea bizară a acestuia.
Despre deces se afirma că era rezultatul bătăii din 23 decembrie 1989. La 30 august 1994, procurorul Ioan Dan a întocmit Ordonanța de efectuare a expertizei medico-legale în cazul Molan.
În document a introdus un set de întrebări concrete, între altele cerând ca experții legiști de la „Mina Minovici” să-i răspundă clar dacă o persoană poate supraviețui timp de 17 zile (23 decembrie 1989-8/9 ianuarie 1990) cu toracele zdrobit, așa cum se descoperise la autopsie.
În sinteza Parchetelor Militare dată publicităţii în 1994 se arată că verdictele medicilor sunt contradictorii şi absurde şi că decesul lui Molan a survenit ca urmare a unor lovituri primite după ce a fost arestat.
„Dacă fracturile constatate la autopsie ar fi survenit ca urmare a loviturilor primite în 23 decembrie, este greu de crezut că Molan Tudor putea supravieţui peste două săptămâni în condiţiile în care fiecare inspiraţie sau expiraţie este însoţită de mişcarea permanentă a grilajului costal şi, deci, de dureri insuportabile. La momentul examinării din 28 decembrie, Molan nu acuza astfel de dureri”, se arată în sinteza Parchetului.
Procurorul solicitase inițial toate datele medicale de la IML Brașov și primise răspunsuri mai mult decât ciudate. De fapt, pe 3 ianuarie 1990 nu se făcuse nicio radiografie deoarece „în perioada decembrie 1989 – ianuarie 1990 lipseau substanțele reactive”, apoi că se făcuse ceva, dar „substanțele reactive erau de proastă calitate și citirea rezultatelor putea fi viciată”.
În esență, aducând motive care erau la limita plauzibilului, IML Brașov nu se clintea de la concluzia că Molan murise în 8/9 ianuarie 1990 din cauza loviturilor de pe 23 decembrie 1989. Care concluzie se potrivea ca o mănușă cu NUP-ul din 1990.
Răspunsul de la „Mina Minovici” a venit cu adresa A5/12862/24.03.1995 și conținea următoarele concluzii: „Moartea lui Molan Tudor a fost violentă, politraumatism cu fracturi multiple, fracturi ale scheletului toracic (fracturi de stern, coastele laterale). Modul de producere: posibila comprimare între două corpuri dure”.
Problema era că respectiva expertiză conținea și sintagma „Pot data din 23.12.1989”, ceea ce anula întregul raționament.
Superficialitate
În rechizitoriul SPM, procurorul Pițu expediază toate aceste întâmplări bizare în doar câteva fraze: ”Cazul a făcut şi obiectul cercetărilor recente, fiind obţinute declaraţiile martorilor , martori oculari privind conduita lui Molan Tudor, prinderea, agresarea şi detenţia acestuia. Relatările pot fi analizate în cuprinsul volumului III – Declaraţii. Este prezentată o stare de fapt confuză, aşa cum rezultă şi din Sinteza amintită. Cert este că, imediat după reţinere, Molan Tudor a suferit violenţe fizice extreme în zona toracico-abdominală şi la cap, astfel încât întreaga sa conduită ulterioară a fost grevată de consecinţele acestor traumatisme.”
Cu alte cuvinte, Molan a fabulat rostind numele securitului Morariu, din cauza loviturilor primite.
Apoi vine concluzia care îngroapă cu totul acest caz: ”Cel mai important element este identificarea armei găsită asupra lui Molan Tudor ca aparţinând unei unităţi MApN. Pe cale de consecinţă, se poate afirma că nu există probe certe care să-l catalogheze pe Molan Tudor ca fiind terorist sau membru al vreunei structuri militare interne total legendate. De altfel, circumstanţele în care acesta a fost reţinut (plimbându-se pe străzile din Braşov, pe lumina zilei, cu arma în mână, la vedere) nu denotă un comportament militar profesionist”.

Citeste in continuare

Eveniment

,,Poți să îi prostești pe puțini de multe ori, pe mulți de puține ori, dar niciodata pe mulți de multe ori”/Că așa e cu statul de drept

Publicat

pe

”Teroriștii” din decembrie au fost securiștii aflați sub comanda lui Iulian Vlad, securisti care ne conduc si azi si/sau sunt formatori de „opinie”.

Ziarul Incisiv de Prahova a publicat sute de articole despre acesta tema. In sfarist, un ziar de renume confirma dezvaluirile noastre, Newsweek Romania.
O serie de evenimente bizare din zilele tulburi ale Revoluției din decembrie ’89, petrecute la Brașov, au fost anchetate superficial de procurorul Cătălin Ranco Pițu, actual candidat la șefia Secției Parchetelor Militare (SPM).
Acesta nu lămurește aspecte esențiale în cazul ”Tudor Molan”, care ștaș din Brașov unul dintre teroriștii care au tras asupra militarilor și revoluționarilor, și a recunoscut acest lucru. În plus, el a afirmat că a folosit o armă pusă la dispoziție de un ofițer de Securitate.
Secția Parchetelor Militare (SPM) din cadrul Parchetului General a finalizat rechizitoriul în Dosarul Revoluției în aprilie 2019 și l-a înaintat instanței de judecată.
Procuror de caz a fost Cătălin Ranco Pițu (foto), iar rechizitoriul a fost contra-semnat de fostul șef al SPM, Gheorghe Coșneanu. Pițu este în momentul de față candidat la șefia Secției Parchetelor Militare, funcție rămasă vacantă după ce Coșneanu a fost trimis la pensie, începând cu 3 ianuarie.
Principalul reproș care le este adus procurorilor militari este că au evitat să ancheteze responsabilitatea Securității conduse de generalul Iulian Vlad în crimele din timpul Revoluției, în special după 22 decembrie 1989.
Despre vinovăția securiștilor a scris istoricul Mădălin Hodor, în studiul intitulat „Cine a tras în noi după 22- Studiu asupra vinovățiilor pentru victimele Revoluției Române din decembrie 1989”, semnat împreună cu Andrei Ursu și Roland O. Thomasson.
Studiul a fost publicat în revista Noua Revistă a Drepturilor Omului (NRDO) din aprilie 2018. Acest studiu este un instrument foarte eficient în a demonstra ”stângăciile”, ca să folosim un eufemism, procurorilor militari în investigarea evenimentelor din decembrie ’89.
În mod evident, rechizitoriul poate fi lesne catalogat drept incomplet, superficial, în ciuda faptului că a fost așteptat 30 de ani de opinia publică din România.
Newsweek România a analizat cazul ”Tudor Molan” și a identificat multe vulnerabilități în rechizitoriu, fiind vorba fie despre incompetență, fie de lipsă de preocupare pentru aflarea adevărului.
Tudor Molan este, după cum spuneam, printre puținii suspecți de terorism- dacă nu singurul- care a recunoscut acest lucru. Doar în primă fază. A admis că a tras asupra brașovenilor cu o armă, ce i-a fost pusă la dispoziție de un ofițer de Securitate.
Declarația aceasta susține ipoteza cercetătorilor Ursu, Hodor și Thomasson, potrivit căreia ”teroriștii” din decembrie au fost securiștii aflați sub comanda lui Iulian Vlad.
Din păcate, Tudor Molan nu a mai recunoscut ulterior că a primit arma de la un ofițer de Securitate și a murit în arest, în condiții suspecte, la începutul anului 1990.
Ce s-a întâmplat în decembrie ’89
Reconstituirea evenimentelor se bazează pe studiul celor trei istorici, Ursu, Hodor și Thomasson, dar și pe sinteza efectuată în 1994 de Parchetele Militare despre cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, ce are la bază concluziile Comisiei Senatoriale, dosar nr. 53/J.I.3, la capitolul intitulat „Suspecţi de acte terorist-diversioniste”. Sinteza este citată pe larg în rechizitoriul SPM de anul trecut.
Astfel, pe 24 decembrie 1989, Procuratura Militară Brașov a dispus începerea urmăririi penale pentru deţinere ilegală de armament și a emis mandatul de arestare nr. 24/301 pe numele lui Tudor Molan, de profesie poștaș, care a depus în Arestul Miliţiei judeţene Braşov.
În dimineața zilei de 23 decembrie 1989, locotenentul Negulescu conducea un pluton de militari amplasat în zona Oficiului Poștal nr. 1 din Brașov. După o noapte în care în zona centrală a orașului s-a tras din toate părțile și au existat numeroase victime, el a primit ordinul să cerceteze turnul Bisericii Evanghelice, loc în care existau informații că s-ar fi adăpostit ”teroriști”.
Însoțit de militarii din subordine, ofițerul s-a deplasat în zonă și după ce oamenii săi au executat un foc de baraj asupra turnului, ofițerul a cercetat intrarea în biserică și a descoperit că aceasta era încuiată.
De asemenea, ușa de acces spre turn era și ea încuiată pe dinafară, astfel încât a tras concluzia că nimeni nu ar fi putut urca sus pentru a trage. Tocmai când se pregătea să se întoarcă și să raporteze rezultatele misiunii sale, atenția i-a fost atrasă de strigătele unor cetățeni, care i-au semnalat că doi indivizi înarmați au sărit gardul cimitirului protestant și au fugit în direcția unor blocuri din zonă.
Însoțit de o parte a plutonului, a pornit în urmărirea lor, dar nu a ajuns prea departe, pentru că, în dreptul intrării în Cimitirul Evanghelic, a dat nas în nas cu un civil, care avea pe umăr un PSL (pușcă semiautomată cu lunetă- n.a.) și muniție.
Respectivul era urmat de o mulțime agitată care striga <<Uite-l! Uite-l! Ăsta e!>>. Soldatul M. Mustețiu, unul dintre militarii din pluton, l-a somat să se predea.
Conform declarației acestuia dată în fața procurorilor militari, în acel moment <<civilul>> Tudor Molan, a ridicat mâna stângă în sus, iar cu dreapta a îndreptat arma asupra militarilor, cu intenția de a deschide focul asupra lor.
Mustețiu a executat foc de avertisment la picioare cu pistolul-mitralieră din dotare, fără a-l lovi. Cetățenii, care între timp l-au ajuns din urmă pe civil, i-au smuls arma, l-au imobilizat și au început să-l lovească.
Conform aceluiași martor, în momentul când oamenii i-au predat respectiva armă, a observat că avea cartuș pe țeavă și încă două în magazie.
După ce situația s-a mai liniștit, locotenentul Negulescu l-a scos pe Molan din clădirea Poștei și l-a dus la sediul Comitetul Județean de Partid unde se instalase conducerea revoluționară.
Aici l-a predat generalului Florescu (rechizitoriul procurorilor militari menționează numele Florea- n.red.), comandantul garnizoanei, ales ad-hoc șef al F.S.N. Brașov, și i-a raportat circumstanțele în care l-a capturat. Florescu a decis să cheme imediat un procuror militar și l-a dat în paza unui ofițer aflat în sediu, împreună cu arma capturată, solicitând ca acesta să-l interogheze.
Spre surprinderea tuturor, Molan, nu numai că a recunoscut senin că a tras în noaptea de 22/23 decembrie 1989 asupra oamenilor și militarilor adunați în Piața Centrală din Brașov, dintr-un cavou aflat în incinta Cimitirului Evanghelic, dar a afirmat și că primise arma de la un ofițer de Securitate pe nume Morariu. Despre acesta a spus că era coordonatorul unei rețele formate din colaboratori înarmați, care au primit aceeași misiune ca și el.
La indicațiile lui, militarii au scris pe două bucăți de plic alb numele a opt persoane, însoțite de adresele lor și de tipul de armă cu care ar fi fost înarmați (pistoale, puști cu lunetă și arme automate) de același ofițer Morariu.
Când procurorul Câmpean i-a luat prima declarație, în aceeași zi, Molan a reconfirmat în scris cele relatate verbal. A oferit și alte detalii. A recunoscut că era informator al Securității și că face parte din rețeaua dirijată de locotenentul-major Lazăr Morariu, ofițer de obiectiv la Oficiul Poștal nr. 1, unde el se angajase din anul 1973.
Conform celor relatate de el, pe 20 decembrie 1989, ar fi fost convocat, împreună cu alte persoane, la o casă conspirativă situată într-o vilă de pe Dealul Cetății, unde Morariu le-ar fi dat arme și le-ar fi ordonat să tragă în „oamenii și militarii adunați în piață”.
De asemenea, ofițerul de Securitate ar fi afirmat că situația „s-a înrăutățit” și că „nu ne vor mai lua prin surprindere ca la Timișoara”.
Neconcordanțe între istorici și procurori
Cei trei istorici susțin că Tudor Molan și-a schimbat declarația inițială pe 25 decembrie. Procurorii militari spun că pe 25 decembrie Molan și-a menținut declarațiile inițiale, pe care le-a schimbat abia pe 31 decembrie.
El a modificat un singur aspect din cele relatate inițial: nu a mai recunoscut că are arma de la ofițerul de Securitate Morariu.
În acest punct apar noi neconcordanțe între istorici și procurori.
Procurorii susțin că Molan i-a ”îndepărtat din declarații pe ofițerii de securitate”. Care ofițeri, din moment ce Molan a menționat un singur nume: Morariu? Lucru menționat, culmea, în rechizitoriul SPM.
Apoi procurorul Pițu întărește ideea că au fost mai multe persoane: ”Persoanele indicate în declaraţiile iniţiale au negat orice legături cu faptele relatate de Molan Tudor”.
Mai mult, chiar procurorii recunosc că au luat declarații doar de la ”martori oculari privind conduita lui Molan Tudor, prinderea, agresarea şi detenţia acestuia.”
Nu a fost interogat ofițerul Morariu sau alte persoane care să confirme sau să infirme cele susținute de Molan în declarația inițială.
Ca să nu mai vorbim de faptul că, la 15 ianuarie 1990, Mihai Clipea, a declarat, potrivit cotidianului ”Adevărul”, că la 23 decembrie 1989 se afla în arestul Miliţiei Braşov, unde a stat în celulă cu Molan.
Clipea a afirmat că, după câteva zile, în aceeaşi cameră a fost introdus şi ofiţerul de Securitate Lazăr Morariu, adică exact cel pe care Tudor Molan îl indicase că ar fi stat la originea activării reţelei de informatori care au tras din diverse puncte.
Mărturia lui Mihai Clipea lipsește din rechizitoriul întocmit de procurorul- candidat Pițu.
Referitor la acest caz, fostul senator Adrian Popescu-Necşeşti, membru în Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, declara: „Acest Morariu l-a găsit pe Molan în celulă şi l-a bătut, i-a spart sternul, i-a spart coastele, ca să revină asupra declaraţiilor. Molan a murit pentru că a fost bătut în închisoare de acel ofiţer de Securitate care i-a dat arma. Cazul Molan e unul concret în care se vede că teroriştii au fost agenţi recrutaţi de Securitate”.
O neconcordanță și mai flagrantă: istoricii spun că Molan ar fi susținut că primit arma ”de la Victor Adochiței, rezident al rețelei dirijate de Morariu, pe data de 22 decembrie 1989, orele 16.00.”
Procurorii insistă că Molan a indicat doi indivizi necunoscuți. ”În dimineaţa de 23.12.1989, mergând la serviciu, în dreptul şcolii de partid, doi indivizi necunoscuţi l-au obligat să ia de la ei arma cu lunetă , l-au condus la cimitir, de unde a tras şi el câteva focuri de armă.”
Numele Adochiței este important, pentru că cercetările pot fi extinse și se poate ajunge la ”rețeaua Morariu”. Un aspect pe care procurorul Pițu l-a ignorat.
În plus, Secția Parchetelor Militare nu a cercetat o chestiune extrem de importantă din dosar.
”La data de 27 decembrie 1989, procurorul militar a întocmit o notă în care a consemnat că i s-a confirmat telefonic de către comandantul UM 01090 Predeal că arma respectivă (cu care Molan a recunoscut că a tras- n. red.) aparţine acelei unităţi şi a fost în dotarea soldatului I.L. care a fost împuşcat mortal în noapte de 22/23.12.1989 în apropierea poştei din Braşov”.
Acest aspect nu a fost verificat de procurorul Pițu, iar șeful său ierarhic nu i-a cerut să investigheze în profunzime.
În rechizitoriu scrie doar că ”în cimitir s-au găsit unele tuburi de cartuşe, pentru arma ZB şi pentru pistol mitralieră calibru 7,62 mm”.
Procurorii SPM menționează însă: ”Inexplicabil este faptul că până la 27.12.1989 nu a existat nicio preocupare în legătură cu arma şi muniţia găsite asupra lui Molan Tudor. Nu se ştie unde a stat şi cine a preluat-o până la această dată (…)”
Asta înseamnă că în acest interval arma putea fi înlocuită. Ceea ce impunea cu atât mai mult o cercetare mai amănunțită.
Mistere medicale
Pe de altă parte, istoricii scot în evidență o sarabandă de mistere medicale, care culminează cu moartea lui Tudor Molan.
Astfel, pentru că procurorul Câmpeanu avea deja dubii referitoare la declarațiile acestuia, a decis, după schimbarea bruscă a celor relatate de Molan, să-l supună unui examen medical complet, inclusiv psihiatric.
Comisia medico-legală compusă din doctorii Alexandru Moga (medic primar) Mihaela Gădărițeanu și Horia Bota (medici psihiatri) l-a examinat pe Teodor Molan în ziua de 28 decembrie 1989.
Concluziile expertizei cu nr. 4073/E au fost că are „discernământ păstrat” și că „prezintă unele leziuni corporale (excoriații și echimoze) pentru vindecarea cărora necesită îngrijire medicală”.
Prin urmare a devenit necesară efectuarea unei investigații medicale mai atente, care s-a realizat pe 3 ianuarie 1990. Laboratorul de Medicină Legală Brașov a eliberat, la această dată, o expertiză care menționează că Molan Tudor a fost examinat radiologic și „prezintă fracturi cu deplasarea posterioară a coastei a IX-a dreapta și a coastelor VIII-IX stânga. Loviturile pot data din 23 decembrie 1989 și necesită 14-15 zile îngrijire”.
Deși, de la ultima examinare medicală, cea din 28 decembrie 1989, starea sănătății lui Molan părea să se fi agravat, din nou nu exista nici un indiciu că aceasta ar fi fost de natură să îi pună viața în pericol.
Adevăratul mister medical a început însă în noaptea de 8/9 ianuarie 1990, pentru că, în respectiva noapte, Tudor Molan a decedat în celula în care era încarcerat în arestul Miliției Brașov.
Autopsia, efectuată de același medic, Alexandru Moga, cel care îl consultase prima dată în 28 decembrie 1989, menționează că „la nivelul scheletului toracic se constată fractura transversală a corpului sternal și fractura coastelor de II-XII, pe linie axială medie”.
Asta înseamnă că toracele lui Tudor Molan fusese zdrobit. În mod paradoxal, se menționează că moartea a fost „patologică, neviolentă și s-a datorat insuficienței cardiace acute”.
Dosarul a fost redeschis în 1995
Această neconcordanță flagrantă i-a atras atenția generalului magistrat Ioan Dan, în anul 1994, când a cerut redeschiderea anchetei în cazul Molan. Era nemulțumit și de faptul că toate cercetările fuseseră sistate încă din 1990.
Cazul primise un NUP motivat de „decesul suspectului”, dar soluția era complet ilegală pentru că se referea doar la acuzația inițială de „deținere ilegală de armament”, fără să facă nicio trimitere la faptul că Molan fusese reținut de fapt ca suspect de terorism și nici la moartea bizară a acestuia.
Despre deces se afirma că era rezultatul bătăii din 23 decembrie 1989. La 30 august 1994, procurorul Ioan Dan a întocmit Ordonanța de efectuare a expertizei medico-legale în cazul Molan.
În document a introdus un set de întrebări concrete, între altele cerând ca experții legiști de la „Mina Minovici” să-i răspundă clar dacă o persoană poate supraviețui timp de 17 zile (23 decembrie 1989-8/9 ianuarie 1990) cu toracele zdrobit, așa cum se descoperise la autopsie.
În sinteza Parchetelor Militare dată publicităţii în 1994 se arată că verdictele medicilor sunt contradictorii şi absurde şi că decesul lui Molan a survenit ca urmare a unor lovituri primite după ce a fost arestat.
„Dacă fracturile constatate la autopsie ar fi survenit ca urmare a loviturilor primite în 23 decembrie, este greu de crezut că Molan Tudor putea supravieţui peste două săptămâni în condiţiile în care fiecare inspiraţie sau expiraţie este însoţită de mişcarea permanentă a grilajului costal şi, deci, de dureri insuportabile. La momentul examinării din 28 decembrie, Molan nu acuza astfel de dureri”, se arată în sinteza Parchetului.
Procurorul solicitase inițial toate datele medicale de la IML Brașov și primise răspunsuri mai mult decât ciudate. De fapt, pe 3 ianuarie 1990 nu se făcuse nicio radiografie deoarece „în perioada decembrie 1989 – ianuarie 1990 lipseau substanțele reactive”, apoi că se făcuse ceva, dar „substanțele reactive erau de proastă calitate și citirea rezultatelor putea fi viciată”.
În esență, aducând motive care erau la limita plauzibilului, IML Brașov nu se clintea de la concluzia că Molan murise în 8/9 ianuarie 1990 din cauza loviturilor de pe 23 decembrie 1989. Care concluzie se potrivea ca o mănușă cu NUP-ul din 1990.
Răspunsul de la „Mina Minovici” a venit cu adresa A5/12862/24.03.1995 și conținea următoarele concluzii: „Moartea lui Molan Tudor a fost violentă, politraumatism cu fracturi multiple, fracturi ale scheletului toracic (fracturi de stern, coastele laterale). Modul de producere: posibila comprimare între două corpuri dure”.
Problema era că respectiva expertiză conținea și sintagma „Pot data din 23.12.1989”, ceea ce anula întregul raționament.
Superficialitate
În rechizitoriul SPM, procurorul Pițu expediază toate aceste întâmplări bizare în doar câteva fraze: ”Cazul a făcut şi obiectul cercetărilor recente, fiind obţinute declaraţiile martorilor , martori oculari privind conduita lui Molan Tudor, prinderea, agresarea şi detenţia acestuia. Relatările pot fi analizate în cuprinsul volumului III – Declaraţii. Este prezentată o stare de fapt confuză, aşa cum rezultă şi din Sinteza amintită. Cert este că, imediat după reţinere, Molan Tudor a suferit violenţe fizice extreme în zona toracico-abdominală şi la cap, astfel încât întreaga sa conduită ulterioară a fost grevată de consecinţele acestor traumatisme.”
Cu alte cuvinte, Molan a fabulat rostind numele securitului Morariu, din cauza loviturilor primite.
Apoi vine concluzia care îngroapă cu totul acest caz: ”Cel mai important element este identificarea armei găsită asupra lui Molan Tudor ca aparţinând unei unităţi MApN. Pe cale de consecinţă, se poate afirma că nu există probe certe care să-l catalogheze pe Molan Tudor ca fiind terorist sau membru al vreunei structuri militare interne total legendate. De altfel, circumstanţele în care acesta a fost reţinut (plimbându-se pe străzile din Braşov, pe lumina zilei, cu arma în mână, la vedere) nu denotă un comportament militar profesionist”.

Citeste in continuare

Eveniment

Afla cum poti solicita si tu credite nebancare de la Provident!

Publicat

pe

Tot mai multi romani sunt tentati de ideea unei afaceri pe cont propriu, care le ofera atat libertatea programului, cat si posibilitatea de a-si pune visurile in aplicare.

De aceea, pentru a beneficia de cel mai bun start in antreprenoriat, multi dintre ei apeleaza la o solutie pe cat de simpla, pe atat de evidenta: solicitarea de credite nebancare de la o companie precum Provident! Astfel, viitorii investitori au parte de transparenta in contracte, de rate cu dobanda fixa si de perioade de rambursare pe termen mediu sau scurt.

Ce alte avantaje mai ai la un imprumut Provident? Ai posibilitatea de a-ti alege perioada de rambursare in functie de suma imprumutata, ceea ce iti ofera mai multa libertate de a intreprinde ce iti doresti fara a fi constrans de timp.

Vrei sa aplici pentru credite nebancare de la Provident? Iata ce trebuie sa stii inainte!

Totul este foarte simplu! Intra pe site-ul Provident.ro, unde poti completa formularul de aplicare pentru credite nebancare. Inainte de toate, insa, poti utiliza simulatorul de credit pentru a calcula ratele in functie de suma aleasa, de serviciile optionale sau de tipul de imprumut.

Tine cont si de conditiile de aplicare, ce sunt usor de indeplinit. Va trebui sa faci dovada cetateniei romane, a adresei de domiciliu sau de resedinta pe teritoriul tarii, sa ai varsta de minimum 18 ani impliniti, precum si un numar de telefon valabil pentru a fi contactat.

Alaturi de acestea, pentru orice imprumut Provident va trebui sa faci si dovada unui venit minim lunar (de 300 de Lei pentru imprumutul standard), prin intermediul unei adeverinte de salariu, a unei interogari ANAF, daca ai venituri din alte activitati, sau chiar a talonului de pensie.

Pastreaza documentele de mai sus la indemana si completeaza formularul de aplicare pentru credite nebancare Provident. In cazul in care indeplinesti toate criteriile de eligibilitate, vei fi contactat in cel mai scurt timp de catre un reprezentant Provident, care te va indruma mai departe pentru a intra in posesia imprumutului.

Astfel, poti alege intre doua moduri de a intra in posesia banilor. Fie alegi serviciul optional si auxiliar de gestionare la domiciliu a imprumutului – caz in care un reprezentant Provident te va vizita in termen de 48 de ore pentru a-ti inmana banii si semna contractul, urmand sa te viziteze saptamanal sau lunar pentru colectarea rambursului – fie optezi pentru serviciul money transfer, urmand ca banii sa fie transferati in contul tau bancar.

Ce beneficii iti aduc creditele nebancare Provident?

Pe langa transparenta in contracte, responsabilitate si seriozitate, compania Provident iti ofera o serie de beneficii la acordarea de credite nebancare:

rate fixe saptamanale (sau lunare, pentru imprumutul STAR);

informatii clare despre costuri si conditii;

sume intre 500 si 20.000. de Lei (la un prim contract, suma maxima este in valoare de 10.000 de Lei).

Solutia financiara oferita de un credit atrage dupa sine si responsabilitati. Compania Provident sustine creditarea responsabila, motiv pentru care este implicata intr-o serie de programe de educatie financiara si constientizare a raspunderilor care insotesc un imprumut.

Asadar, alege si tu oferta de credite nebancare de la Provident si bucura-te de rate fixe, de transparenta in contracte si de reprezentanti de incredere!

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Eveniment12 ore inainte

Procurorul Ionuţ Botnaru şi-a retras candidatura pentru funcţia de şef al DNA

”Teroriștii” din decembrie au fost securiștii aflați sub comanda lui Iulian Vlad, securisti care ne conduc si azi si/sau sunt...

Eveniment2 zile inainte

,,Poți să îi prostești pe puțini de multe ori, pe mulți de puține ori, dar niciodata pe mulți de multe ori”/Că așa e cu statul de drept

”Teroriștii” din decembrie au fost securiștii aflați sub comanda lui Iulian Vlad, securisti care ne conduc si azi si/sau sunt...

Uncategorized2 zile inainte

ViewSonic a anunțat în cadrul Pepcom 2020 lansarea monitorului pentru jocuri de 55”, noul monitor compatibil NVIDIA G-SYNC și obținerea certificării Blur Busters Strobe

ViewSonic® Elite a prezentat noi monitoare, printre care un monitor compatibil NVIDIA G-SYNC, primul monitor din lume certificat Blur Busters...

Eveniment3 zile inainte

Afla cum poti solicita si tu credite nebancare de la Provident!

Tot mai multi romani sunt tentati de ideea unei afaceri pe cont propriu, care le ofera atat libertatea programului, cat...

Eveniment4 zile inainte

OPINIE/Politicienii, preocupați doar de soarta lor, preferă să sacrifice o țară și un popor decât să renunțe la furtul din banii publici

Caracter, conștiință, bun simț, altruism, muncă, modestie cinste, onoare, devotament, credință, atribute ale civilizației și ale lumii moderne, sunt pentru...

Eveniment5 zile inainte

Iohannis, dublă strategie anti-Orban – Ziarul Incisiv de Prahova

(Preluare PRESA CURATĂ): Dosare penale ţinute în DNA şi peste 12 ani, instanţe cercetate aproape cu totul. 97,08% din cererile...

Eveniment6 zile inainte

Șeful DGIA, la mâna celui mai loial ”iohannist” din sistem – noul ministru al Apărării

(Preluare National – Catalin Tache): Generalul Ciucă nu uită și nu iartă! Mai ales că șeful Direcției Generale de Informații...

Eveniment7 zile inainte

Justiţia României, sub supraveghere în masă şi control total!/Peste 1900 de judecători vizaţi de dosare penale în tot DNA

(Preluare PRESA CURATĂ): Dosare penale ţinute în DNA şi peste 12 ani, instanţe cercetate aproape cu totul. 97,08% din cererile...

EvenimentO săptămână inainte

Au dat foc ca să-și numească omul, soțul consilierei lui Iohannis

Profesorul Mircea Beuran era șef pe Secția Clinică Chirurgie III, iar chirurgul Mihnea Avram a fost șef la Secția […]...

EvenimentO săptămână inainte

„Diferenţa dintre prostie şi gripă este aceea că pentru gripă există vaccin“

(Preluare National – Catalin Tache): Autointitulat ”Samuraiul” Justiției române, procurorul Daniel Horodniceanu trage tare pentru a se întoarce la șefia...

Știrile Săptămânii