Eveniment
EXPLOZIV/Fostii spioni string rindurile contra PSD-ALDE
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):
O informare transmisă azi membrilor asociației care grupează rezerviștii DIE/SIE cu privire la o reuniune a conducerii, acum cîteva zile, pare să indice o strîngere a rîndurilor acestora împotriva alianței de la putere PSD-ALDE, ale cărei demersuri deranjează pe alocuri agenții rezerviști.
Concret, un comunicat al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din SIE informează că pe data de 13 decembrie, la sediul Asociaţiei, a avut loc consfătuirea preşedinţilor structurilor asociative din Sistemul Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională, reunind rezerviști ai mai multor servicii secrete.
Nu știm exact care au fost temele de discuție, dar concluzia a fost, în urma unei analize a situației din ultima perioadă, că “rezultatele nu sunt pe măsura acestor eforturi, ceea ce ne conduce la concluzia că trebuie regândită strategia de abordare a decidentului politic pe problemele ce ne privesc”.
Mai pe românește, foștii spioni grupați în asociație nu sunt mulțumiți de felul cum se derulează evenimentele în guvernarea actuală și chiar se tem că ar putea pierde anumite privilegii, după ce ar fi pierdut deja altele.
Iar ”decidentul politic” la această oră este guvernul Dăncilă și parlamentul dominat de coaliția PSD-ALDE.
Surse apropiate asociației afirmă că între nemulțumirile majore ale foștilor spioni se numără cele ținînd de pensii, despre care afirmă că, deși cunoscute de marele public drept ”speciale”, sunt, de fapt, doar pensii militare de stat și sunt discriminate în raport cu alte pensii, cu adevărat speciale, precum cele ale magistraților, diplomaților, aviatorilor șamd. O modificare a legislației a făcut, la un moment dat, ca respectivele pensii să nu mai fie majorate automat odată cu creșterea soldelor de grad și de funcție ale agenților activi, ceea ce a deranjat profund foștii agenți, care susțin că unele pensii de general au ajuns mai mici decît cele de subofițeri. Alte nemulțumiri țin de bugetele alocate instituțiilor medicale speciale în care se tratează rezerviștii serviciilor șamd.
Se lasa cu manifeste
Liderii asociației foștilor agenți ar fi solicitat deja, pe această temă, întîlniri cu ambii lideri ai partidelor de guvernămînt, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.
”Ca urmare, consfătuirea susţine o abordare a problematicii rezerviștilor militari de pe un plan de complexitate superior, având unele coordonate ce vor fi dezvoltate într-un Manifest Program, care să fie difuzat fiecărui factor de decizie, colectiv și individual, cu responsabilităţi pe linia Rezervei” se mai arată în mesajul de pe siteul asociației.
Care mesaj, aflăm chiar din conținutul său, ”cheamă la unitatea de acţiune a tuturor rezerviştilor, în scopul promovării intereselor şi pentru prezervarea drepturilor legal dobândite (s.n.)”.
Ce mai aflăm din textul său:
”Stimați camarazi rezerviști militari,
Anul 2018 a fost un an plin de așteptări și provocări pentru segmentul socio-profesional pe care îl reprezentăm, întrucât demersul legislativ actual aduce atingeri unor drepturi și interese comune (s.n.).
Acestea au fost unele din motivele care au făcut posibilă şi necesară întărirea rândurilor membrilor și găsirea mecanismului prin care structurile noastre asociative să-și sporească coeziunea și puterea unității de acțiune(…)
Există, deci, o bază solidă de aprofundare şi dezvoltare a colaborării viitoare între asociaţiile cadrelor militare în rezervă şi în retragere şi ale veteranilor, benefică atât pentru societatea noastră cât şi pentru rezerviştii care şi-au pus viaţa în slujba apărării şi dezvoltării României. Să facem în aşa fel încât decidenţii politici să înteleagă mai bine (s.n.) că între componenta activă şi Rezerva sa trebuie să fie o sinergie funcţională, care să reprezinte, conform învăţămintelor istoriei naţionale, forţa capacităţii de apărare a ţării în noul context geopolitic şi geostrategic.
Suntem conștienți că eforturile noastre pot fi amplificate, motiv pentru care facem un apel la unitate către toți rezerviștii militari, subliniind necesitatea de a strânge rândurile și de a vă înrola la dezideratele, obiectivele și căile de acțiune prevăzute de Statutele structurilor asociative, părți la Acord.
Veniți alături de noi! Să creștem numărul membrilor și reprezentativitatea structurilor noastre asociative, în așa fel încât puterea de a ne apăra interesele comune să fie mai mare și mai convigătoare.
Consfătuirea de lucru a președinților structurilor asociative reprezentative din Sistemul Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională, părţi la Acordul-Cadru, îi încredințează pe toți rezerviștii militari că dispunem de o multitudine de părghii și putem mobiliza eforturile noastre în așa fel încât anul 2019 să aducă împlinirea intereselor și doleanțelor tuturor rezerviștilor militari, indiferent de proveniența noastră instituțională” se mai arată în finalul comunicatului.
Confirmare-bombă: Regele Mihai a primit rentă de la regimul comunist
Rămîne de văzut cît de eficiente vor fi ”pîrghiile” respective în raport cu guvernul PSD-ALDE.
Deocamdată, se pare că foștii spioni au repurtat o mică victorie politică, la începutul acestui an, cînd Biroul Executiv al A.C.M.R.R. – S.I.E a transmis parlamentului un punct de vedere oficial privind propunerea legislativă de acordare a unui statut special Casei Regale, inițiată de Tăriceanu și Dragnea.
Unul destul de nervos, în care se afirmă, între altele, ceva exploziv. Mai exact, confirmarea informației vehiculate pînă acum doar pe surse, potrivit căreia fostul suveran ar fi primit bani de la regimul comunist în toată perioada de după abdicare.
”Cadrele militare în rezervă şi în retragere din Asociaţia noastră apreciază ca inoportună insistenţa cu care unele persoane cu funcţii importante în Parlamentul României încearcă să impună aprobarea iniţiativei legislative privind Casa Regală a României ca „persoană juridică de utilitate publică,
autonomă, apolitică şi fără scop patrimonialˮ pentru acordarea unor fonduri financiare permanente de la bugetul de stat şi alte avantaje materiale urmaşilor fostului suveran Mihai I.
Reglementările actuale privind drepturile ce se acordă foştilor şefi de stat sunt clare şi aplicate, inclusiv fostului suveran Mihai I, care a beneficiat de acestea de la abdicare şi până la deces(s.n.). Acordarea unor drepturi pentru urmaşii fostului suveran Mihai I poate fi un pretext ca şi ceilalţi urmaşi ai foştilor şefi de stat să solicite diverse avantaje şi privilegii, prin înfiinţarea unor
asociaţii/fundaţii cu acelaşi scop prevăzut în proiectul de lege iniţiat în Parlament.
Simpatiile, convingerile monarhiste, interesele de moment sau conjuncturale ale unor factori de decizie din Parlament nu trebuie să creeze o tensiune suplimentară sau dezbateri care să inflameze societatea românească şi nici să fie transpuse în iniţiative legislative nedorite de majoritatea populaţiei, cu cheltuieli suportate de la bugetul de stat.
Cadrele militare în rezervă şi în retragere din ACMRR-SIE, care şi-au desfăşurat activitatea pentru apărarea României şi promovarea intereselor acesteia rămân devotate poporului şi ţării şi lasă pe istorici şi cetăţenii României să judece modul cum foştii şefi de stat au condus destinul ţării,
deciziile luate în momentele cruciale din istorie şi consecinţele unor asemenea decizii, cum ar fi de exemplu cea din 1944 a regelui Mihai când aproximativ 200.000 de militari români au fost predați armatei „eliberatoare” a României şi făcuți prizonieri de război în teritoriul aliatului.
Recunoştinţa faţă de instituţia monarhică a României a fost exprimată, recunoscută până şi de regimul comunist, fapt ce a determinat-o pe regina-mamă Elena să aprecieze că „divorţul” din 1947 a fost unul decent.
Recunoştinţă s-a manifestat când s-a construit la Curtea de Argeş capela-criptă pentru regii României. Recunoştinţă s-a manifestat când s-au asigurat funeralii ca pentru un rege „pe tron”, inclusiv soţiei sale, care n-a fost niciodată regină a României. Recunoştinţă vom manifesta faţă de istoria monarhiei(…)
Încât, apreciem ca suficientă, supraîndestulătoare „recunoştinţa” României faţă de Regele Mihai şi faţă de monarhie în general, dar „Casă Regală” în Republică, unde s-a mai pomenit?
Regele Mihai, da, a fost un fel de rege moral pentru popor, din păcate, nu şi pentru însăşi familia sa, din care a exclus cel puţin doi membri (pe drept sau pe nedrept, asta-i altă discuţie). Aşa încât, având în vedere averile de care dispune familia regală, considerăm că se poate autoadministra, fără participarea bugetară a statului român, fără asigurarea unor servicii din bugetul plătit de contribuabili care poate contribui la altceva în folos public”.
Potrivit revistei asociației, ”Periscop”, la scurtă vreme după remiterea acestui punct de vedere, cei doi inițiatori Dragnea și Tăriceanu, au retras proiectul – care trecuse deja de Senat – din parlament.
Simplă coincidență, ori victorie a foștilor spioni? (Bogdan Tiberiu Iacob)
Eveniment
Cum îți alegi ținuta potrivită pentru orice eveniment
Ținuta potrivită pentru un eveniment se alege după trei criterii: tipul evenimentului, locul și ora desfășurării, plus confortul tău. Dacă pornești de la ele, restul devine simplu. Urban Life vorbește despre modă, evenimente și viața din oraș, iar ghidul de mai jos transformă aceste teme în pași concreți.
Începe cu informațiile din invitație
Citește cu atenție dress code-ul, dacă există: formal, elegant, smart casual sau liber. Dacă nu este specificat, întreabă gazda. Gândește-te și la loc: o sală de restaurant, o grădină, un club sau un spațiu în aer liber cer lucruri diferite. Ora contează și ea: seara permite materiale mai lucioase și culori închise, ziua pledează pentru texturi ușoare. Pentru inspirație despre modă și evenimente, merită să cauți și în alte surse.
Răspunde la câteva întrebări
- E un eveniment formal, de afaceri sau între prieteni?
- Va fi în interior sau afară, și la ce temperatură?
- Cât timp vei sta în picioare sau vei merge?
- Te schimbi între activități, de pildă între ceremonie, cină și petrecere?
- Ce ton are ocazia și ce așteaptă gazda de la invitați?
Răspunsurile elimină din start jumătate din garderobă.
Construiește ținuta în straturi
Alege mai întâi piesa-cheie: rochia, costumul sau o pereche de pantaloni bine croiți. Apoi adaugă pantofii, care trebuie să fie confortabili, nu doar frumoși; testează-i prin casă, cu o seară înainte. La final vin accesoriile: o geantă mică, un ceas sau bijuterii discrete, o curea potrivită.
Păstrează un singur punct de atenție. Dacă ținuta e plină de culoare, accesoriile rămân simple; dacă e sobră, poți îndrăzni cu un detaliu.
Ține cont de context
La evenimentele cu tematică tradițională, o notă discretă de inspirație populară poate fi apreciată, atât timp cât rămâne firească și respectuoasă. Despre astfel de ocazii poți citi, de pildă, în materialul despre festivalul „Autentic Românesc” și tinerii artiști de pe scenă. Ideea de bază rămâne aceeași: ținuta trebuie să se potrivească atmosferei, nu să o concureze.
Pregătește planul B
Cu o zi înainte, probează tot și verifică dacă hainele sunt curate și călcate. Ia o pereche de pantofi de schimb, un șal sau un sacou pentru răcoare, plasturi pentru încălțăminte și o umbrelă mică. Aceste lucruri mărunte te scapă de multe neplăceri.
Adaptează ținuta la anotimp și la program
Vara, alege materiale naturale, precum bumbacul sau inul, și culori deschise; iarna, straturi subțiri care se pot adăuga sau scoate. Dacă evenimentul are mai multe părți, de pildă o ceremonie de zi și o petrecere de seară, gândește-te la o ținută care poate fi transformată din accesorii: o eșarfă, o pereche de pantofi sau o jachetă. Așa nu cari mult în plus și rămâi pregătit pentru toate momentele.
Nu uita nici de aspectele practice: există garderobă, transport, parcare? Cu răspunsurile la acestea ai o idee despre cât de mult trebuie să cari și cât de departe vei merge în pantofii aleși. Urban Life scrie des despre ieșiri în oraș, iar astfel de detalii fac diferența dintre o seară reușită și una obositoare.
Recomandarea finală
Ținuta bună nu este cea mai scumpă, ci cea care se potrivește ocaziei și te lasă să te simți liber. Notează după fiecare eveniment ce ți-a plăcut și ce te-a deranjat, și data viitoare vei alege mai ușor. Pentru mai multe idei de stil și ieșiri, Urban Life rămâne un loc bun de pornire.
Eveniment
Lista de opțiuni pentru liceu: ce greșesc familiile în fiecare an
În bucătărie e liniște, doar frigiderul mai bâzâie. Pe masă stau un telefon, o foaie cu mediile și un pix pe care nimeni nu îndrăznește să îl ia. Ana are media bună, dar nu excepțională, iar mama ei a făcut deja trei variante de listă, fiecare cu alt liceu pe primul loc. Tata are altă părere, bunica a sunat să spună că „ai noștri au făcut tot la același liceu”, iar Ana tace și se uită pe geam. Scena se repetă în multe case în fiecare vară, iar greșelile care urmează sunt aproape aceleași de la un an la altul. Le poți evita dacă înțelegi cum se gândește lista, nu doar cum se completează.
Greșeala 1: lista făcută după nume, nu după șanse
Primul reflex este să pui sus liceele pe care le știi, cele care apar în discuțiile din familie sau din vecini. Numele contează, desigur, dar lista nu este un clasament al preferințelor sentimentale. Este o înșiruire în ordinea dorinței tale, iar sistemul încearcă să te așeze la primul loc posibil pentru care ai media necesară.
Gândește-te la un exemplu din viața de zi cu zi. Dacă te duci la un magazin și ai o listă de cinci lucruri în ordinea preferinței, vei lua primul lucru disponibil. Dacă ai pus pe locul întâi ceva pe care oricum nu îl poți obține, nu pierzi nimic, ba chiar câștigi, pentru că prima poziție nu te blochează și nu te scoate din cursă pentru următoarele. Greșeala apare când familia își limitează lista la două sau trei licee „sigure” și uită ce se întâmplă când niciunul nu se potrivește. Atunci totul se mută la a doua etapă, când alegerile sunt reduse și presiunea mare. Câteva rânduri în plus acum înseamnă mai puțin stres în iulie.
Un lucru foarte practic: scrie pe o foaie toate variantele reale, de la cele mai ambițioase până la cele despre care știi sigur că te primesc. Abia apoi le ordonezi, având grijă să nu lași golurile pe la sfârșit.
Greșeala 2: nu te uiți la profilul și la specializarea reală
Mulți copii aleg un liceu, apoi își dau seama după două luni că specializarea pe care au primit-o nu are nicio legătură cu ce le place. Un profil real, cu materii și ore concrete, se vede în orar, nu în nume. Citește planul de învățământ, vezi ce discipline sunt la clasele de interes și întreabă un elev din ani mai mari cum arată o zi obișnuită.
Să luăm un caz din viața de zi cu zi: un băiat care desenează toată ziua și face postere pentru serbările școlii nu va fi fericit într-o clasă unde singura ieșire din rutină e laboratorul de fizică. Dacă ai un copil cu înclinații spre limbi străine, un orar încărcat de matematică îl va obosi, oricât de bun ar fi liceul. Invers, un elev pasionat de informatică nu va fi mulțumit într-o clasă cu multe ore de umanist. Nu e vorba de a pune etichete, ci de a evita nepotrivirea.
Merită să discuți și despre distanță. Un liceu mai bun, dar la o oră și jumătate de mers pe drum, înseamnă trezit la cinci și obosit seara. Calculează drumul real, cu autobuzul sau cu trenul, nu cel de pe hartă, și fă proba într-o dimineață de lucru, cu trafic. Pare un detaliu mărunt acum, dar în clasa a zecea poate decide dacă mai rămâne timp de somn, de teme și de prieteni.
Greșeala 3: te bazezi pe zvonuri, nu pe informații verificate
Grupurile de părinți sunt utile, dar se transformă ușor în fabrici de zvonuri. „Anul acesta s-a intrat cu medie mică la X” sau „Y s-a umplut din prima” sunt propoziții care circulă fără să arate de unde vin. Verifică întotdeauna din sursele oficiale: broșura de admitere, anunțurile inspectoratului, pagina liceului.
Tot aici intră și confuziile despre calendar, locuri și proceduri. Dacă citești mai multe lucruri contradictorii, oprește-te și caută materiale care explică pașii în ordine. Pentru o imagine de ansamblu despre cum funcționează examenele și admiterea, poți parcurge secțiunea Examene naționale de pe Oglinda24, unde sunt strânse explicații despre etapele care contează pentru elevii de gimnaziu și pentru liceu.
Pe lângă documente, merită să vorbești cu doamna dirigintă. Ea a mai văzut generații întregi trecând prin aceeași poveste și îți poate spune ce licee se potrivesc cu profilul copilului, fără să te îndrume spre o singură variantă. Cere-i și ce știe despre foști elevi ai școlii care au ajuns la anumite licee: cum s-au descurcat, ce le-a lipsit, ce le-a prins bine. Aceste povești mici, venite de la un om care îți cunoaște copilul, cântăresc mai mult decât zece comentarii de pe un forum.
Greșeala 4: ai o listă prea scurtă
Teama de a „pierde” primul loc îi face pe unii să treacă doar cinci sau șase opțiuni. Dacă niciuna nu iese, copilul rămâne în a doua etapă, cu locuri rămase, adesea la licee mai slabe și la specializări pe care nu le-a dorit. Nimeni nu câștigă din asta.
Gândește lista ca pe o plasă de siguranță. Ea poate fi lungă, cu variante ambițioase, apoi realiste, apoi sigure. Fiecare opțiune trebuie să fie ceva cu care copilul poate trăi, nu o simplă umplutură. Dacă o specializare ți se pare inacceptabilă, nu o trece, oricât de lungă ar fi lista.
Un truc simplu: după ce ai făcut lista, citește-o de jos în sus. Dacă ultimele rânduri îți dau o stare de neliniște, înseamnă că ai inclus ceva doar ca să umpli locul. Înlocuiește-l cu ceva mai potrivit sau păstrează un liceu pe care îl cunoști mai bine.
Greșeala 5: copilul nu e implicat în decizie
Alegerea unui liceu este una dintre primele decizii mari din viața unui adolescent. Dacă lista o scriu adulții în numele lui, el va simți o presiune sau o lipsă de control. Vei auzi mai târziu „voi m-ați trimis acolo”, iar discuția nu va mai fi simplă. Adolescenții țin minte cine a hotărât pentru ei, iar un „am ales eu” spus la patrusprezece ani se duce cu el până la absolvire.
Începe cu o conversație calmă, fără ecrane. Întreabă ce materii îl atrag, ce nu suportă, cu cine ar vrea să meargă la școală, cât de departe e dispus să facă naveta. Răspunsurile vor fi uneori surprinzătoare, iar tu vei învăța ceva despre propriul copil. Apoi aduceți împreună lista și discutați locurile.
Rolul tău este să oferi informații și realism, nu să alegi în locul lui. Dacă mediile nu ajung pentru visul lui, spune-i cu blândețe, dar și cu soluții: ce alternative apropiate există, ce poate îmbunătăți la liceu, ce extra poate face într-un club sau într-un atelier. Un copil care vede că adulții iau în serios visul lui, chiar dacă îl corectează, rămâne deschis la dialog și mai puțin tentat să se opună din principiu.
Greșeala 6: completarea făcută în ultima zi
Fișa se completează cu atenție, iar greșelile de transcriere nu se iartă ușor. Un cod de liceu scris greșit sau o poziție sărită poate schimba totul. De aceea, pregătește lista pe o ciornă cu zile înainte, verifică-o cu o altă persoană și abia apoi treci-o pe formular.
Înainte de ziua completării, citește cu calm explicațiile despre mecanismul de distribuire a locurilor, cum se compară mediile, ce se întâmplă la medii egale, cum se tratează departajarea. Pentru pașii exacți, vezi ce înseamnă repartizarea computerizată la liceu și cum se completează opțiunile, un material care merită citit înainte de a scrie primul cod.
Păstrează o copie a listei, fotografiată sau scanată, și notează ora și locul la care ai predat-o. Dacă apare vreo neclaritate, vei avea ce să arăți și nu va trebui să reconstitui din memorie ce ai scris în graba momentului. Dacă ai de gând să mergi la depunere cu cineva din familie, stabilește dinainte cine ține actele și cine verifică lista, ca să nu vă bazați unul pe celălalt și să rămână lucruri neverificate.
Gândește-te și la momentul de după. Se poate întâmpla ca rezultatul să fie diferit de ce ți-ai dorit. Pregătește din vreme o conversație despre asta, fără dramă: orice liceu poate fi un început bun, dacă elevul vine cu răbdare și cu planuri mici, pe termen scurt, pentru primul semestru.
Duminică seara, după ce s-a liniștit casa, ia lista și citește-o încă o dată împreună cu copilul. Întreabă-l dacă ar fi mulțumit să înceapă clasa a noua în oricare dintre locurile de pe ea. Dacă răspunsul este da, ai făcut treaba bine, iar rezultatul final nu mai depinde de nimeni din bucătărie. Dacă nu, mai ai timp să schimbi un rând sau două. Un copil care știe ce a ales și de ce va intra în liceu cu mult mai multă încredere decât unul căruia i s-a dictat lista, oricât de bună ar fi fost.
Eveniment
Unchiul Radu și încercarea de a-și întreține singur mașina
Unchiul meu Radu nu a avut încredere în niciun service în ultimii douăzeci de ani. Spunea că oamenii îți găsesc defecte pe care nu le ai și că pe o piesă înlocuită degeaba se câștigă mai mult decât pe o mașină vândută. În toamna aceasta a venit însă la mine cu o hotărâre neașteptată: vrea să se ocupe singur de mașina familiei, de la cap la coadă, începând de la zero. L-am însoțit trei zile prin garaj, prin magazine de piese și prin curtea unui meșter. Ce am văzut și ce am notat vă povestesc mai jos, ca o observație de teren pentru toți cei care pornesc cu scepticism și vor să facă lucrurile temeinic, fără grabă.
Garajul de la ora șapte dimineața
Prima scenă se petrece într-un garaj cu miros de ulei și cu un bec care pâlpâie. Unchiul Radu a așezat pe o masă un caiet cu coperți groase și o cutie de plastic plină cu chei. Pe un perete atârnau câteva cleme, două cârpe vechi și un calendar de acum cinci ani. Nu avea nicio piesă nouă. Avea doar o listă scrisă cu pixul și o întrebare clară: ce știu eu despre mașina asta?
Răspunsul a fost, onest, puțin. Știa cum se simte la volan, cât consumă pe autostradă și ce zgomot face când se rupe vremea. Nu știa însă când a fost schimbat ultimul filtru, ce tip de ulei folosește și nici de unde provin cele două semne de rugină de pe roata dreaptă.
Aici am văzut primul beneficiu al unui început lent. În loc să cumpere repede un set de scule, a stat o oră cu manualul și a notat fiecare termen de revizie. A pus cifre lângă ele: după ce kilometraj, după ce interval, cu ce semn de avertizare. Abia apoi a stabilit ce poate face singur și ce nu. Lucrul acesta, simplu în aparență, a schimbat tot restul proiectului.
În caietul lui a apărut o pagină nouă, împărțită în două coloane. În stânga, ce poate face singur, în dreapta, ce lasă altora. Am privit-o cu interes: coloana din stânga era mai lungă decât mă așteptam, dar fiecare rând avea lângă el un mic semn de întrebare, notat cu creionul, ca un fel de promisiune de a mai verifica. Mi-a spus că semnul acela îl ține treaz.
Ce poți face singur și unde ai nevoie de altcineva
Scepticismul unchiului Radu s-a lovit curând de o limită reală. Verificarea nivelului de ulei, schimbarea unei lămpi arse sau a ștergătoarelor, curățarea bornelor se fac acasă, cu răbdare. Reglajele, diagnosticarea electronică sau lucrările la frână cer unelte specializate și mâini deprinse. Nu e rușine să spui că nu ești pregătit pentru toate.
Mi-a plăcut că nu s-a supărat pe adevărul acesta. A început să caute oameni cu care poți lucra pe termen lung. L-a ajutat să citească, în paralel, ce înseamnă un serviciu bun, ce întrebări pune un client atent și cum se recunoaște un meșter corect. Pentru asta am găsit utilă secțiunea Prestări servicii de pe marguerite.ro, citită de el seara, cu creionul în mână, ca să-și facă o idee despre ce ar trebui să ceară de la un prestator.
A format apoi o regulă proprie: nu lasă mașina nimănui la prima vizită. Merge, vorbește, cere un deviz scris, pleacă acasă să se gândească. Dacă omul acceptă asta fără ofensă, mai trece o dată pe acolo. Dacă nu, nu mai trece.
Într-o seară, Radu a trecut și pe la un meșter recomandat de un cunoscut. Atelierul era mic, cu două elevatoare și un câine care dormea lângă ușă. Omul nu a promis nimic, a ascultat și a spus că trebuie să vadă mașina înainte să vorbească de bani. Unchiul a ieșit mulțumit și a spus, pe drum, că tăcerea aceea valora mai mult decât orice reclamă.
Scena din parcarea magazinului de piese
Într-o după-amiază am mers la un magazin de piese. Vânzătorul era tânăr, politicos și foarte grăbit. Unchiul i-a pus o întrebare simplă, despre compatibilitatea unui filtru, iar răspunsul a venit fără să se uite în nicio listă. Radu a zâmbit, a mulțumit și a ieșit. Afară, în parcare, mi-a spus că nu cumpără nimic de acolo, pentru că omul nu verificase.
Am rămas în parcare un sfert de oră, cu două cafele de la un automat. Radu mi-a explicat că înțelege graba, dar nu o poate accepta când e vorba de siguranță. Prefera să piardă o zi decât să monteze o piesă greșită. Atitudinea lui sceptică, care mă iritase la început, mi s-a părut deodată sănătoasă: nu respingea totul, ci cerea verificări.
A doua zi a găsit un alt magazin, mai mic, cu un domn în vârstă care a deschis un catalog gros și a pus degetul pe pagină. Au stat de vorbă douăzeci de minute. Au plecat amândoi mulțumiți, iar unchiul a cumpărat tot ce îi trebuia, inclusiv o carte tehnică pentru modelul lui.
Înainte să plecăm din parcare, mi-a dat să țin un sac cu piese mici și mi-a arătat cum își etichetează fiecare pungă: ce conține, pentru ce e și ce mașină ocupă. Poate părea o mărunțiș, dar ordinea aceasta îl scutește de ore întregi de căutat. Când l-am întrebat de unde a învățat, a ridicat din umeri: din greșeli, a spus, și din cumpărături făcute de două ori.
Bateria, partea pe care nimeni n-o bagă în seamă
În a treia dimineață, rece și cu ceață, mașina a pornit greu. Unchiul Radu s-a încruntat, a deschis capota și a privit minute în șir la bornele acoperite cu un strat albicios. Credea, ca mulți, că bateria dă semne doar în ultima clipă, și atunci e prea târziu. Se înșela, bineînțeles, dar nu din prostie, ci din lipsa unui obicei.
Am citit împreună, pe telefon, un material de pe marguerite.ro despre îngrijirea bateriei auto, cu sfaturi simple despre borne, despre trasee scurte repetate și despre sezonul rece. Nu am reținut fiecare detaliu, dar am înțeles principiul: o baterie se întreține mai mult prin obiceiuri decât prin intervenții.
A curățat bornele cu o perie, le-a uns cu un strat subțire de vaselină și a notat în caiet data. Apoi a luat o decizie neașteptată pentru un sceptic: a stabilit că, la fiecare început de lună, în prima duminică, verifică bateria și presiunea în cauciucuri, indiferent de vreme. Obiceiul acesta este, probabil, partea cea mai valoroasă a întregului proiect.
Seara, la o ceașcă de ceai, Radu a recunoscut că de ani buni evita aceste mărunțișuri tocmai fiindcă nu le înțelegea. Neîncrederea lui în service-uri, spunea, avea de fapt o rădăcină mai veche: nu știa ce să întrebe, deci nu putea verifica nimic. Acum, cu un caiet și câteva noțiuni, avea măcar un limbaj comun cu oamenii din meserie. Mi s-a părut cea mai frumoasă schimbare dintre toate.
Ce am văzut când nu s-a grăbit
Dacă ar fi să rezum observațiile mele de pe teren, cea mai puternică nu ține de unelte. Ține de ritm. Unchiul Radu a făcut puține lucruri pe zi, dar le-a făcut complet. A pus o cheie înapoi pe locul ei, a șters un colț de masă, a scris cinci rânduri în caiet. În trei zile nu a înlocuit nimic important, a învățat însă ce are și ce îi lipsește.
Prin comparație, am văzut și un vecin, în aceeași curte, care s-a apucat în același weekend de o reparație similară, cu mult entuziasm și fără listă. A demontat o piesă, nu a mai găsit un șurub, a plecat după altul, s-a certat cu cineva la telefon. Seara, mașina era desfăcută pe jumătate, iar el, epuizat.
Diferența dintre cei doi nu a fost priceperea. A fost răbdarea de la început. Scepticul care întreabă, notează și verifică ajunge mai departe decât entuziastul care sare direct la fapte, iar asta mi s-a părut o lecție valabilă și în afara garajului.
Ce a rămas după trei zile
La sfârșit, garajul arăta mai ordonat decât la început. Pe perete a apărut o foaie nouă, cu termenele de revizie scrise mare, iar caietul cu coperți groase avea acum zece pagini pline. Mașina funcționa la fel, însă unchiul Radu o privea altfel. Nu mai era un obiect pe care îl folosește, ci un proiect pe care îl cunoaște.
Nu a devenit mecanic și nici nu își propune. Își face singur ce poate, plătește ce trebuie și are, pentru prima oară, un meșter de încredere în telefon. Când îl întreb dacă regretă ceva, spune doar că ar fi trebuit să înceapă mai devreme.
Dacă vă recunoașteți în el, începeți cu un caiet și un weekend liber. Notați ce știți, ce nu știți și ce ați vrea să știți. Faceți cu mâna voastră un singur lucru mic, de pildă bornele, și lăsați restul pe mai târziu. Ritmul lent se poate dovedi cea mai rapidă cale.
-
Socialacum o lunăMinistrul Alexandru Nazare anunţă că România a trecut și actualul test de rating al agenției S&P, evitând retrogradarea în Junk!
-
Sportacum o lunăPrimăria Grădinari câștigă prima ediție a Instituțional Cup
-
acum 2 luniRomânia marchează centenarul vizitei Reginei Maria în America prin lansarea unui volum editorial de referință, aflat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României
-
Politică localăacum 2 luniDan Andronic denunţă manipularea celor de la G4Media! Cum a fost inventată acuzația la adresa ambasadoarei SUA
-
Afaceriacum 2 luniAnaliză Artisan Food Market: Producătorii români trec de la materia primă la produse finite și branduri proprii
-
Uncategorizedacum o lunăPastila Wegovy®: scădere medie de 4,1% în greutate după trei luni la persoanele care au trecut de la tratamente injectabile
-
Socialacum 2 luniUn nou proiect major pentru Construcții Erbașu: spitalul care va putea primi peste 250.000 de pacienți anual
-
Afaceriacum 2 luniPeste 5000 de vizitatori au ajuns în prima zi de ENERGY EXPO 2026
